foto cu straita si caciula

Se împlinesc 92 de ani de la naşterea celui mai mic dintre cei 8 fraţi Dipşe. Gheorghe a fost cel mai apropiat spiritual de fratele de la Bucureşti, de Pictorul Costan Dipşe.

Autodidact, avea o cultură tehnică, etnografică şi religioasă mult apreciată de confraţii lui; vorbea germana şi franceza, însuşite tot prin efort individual.

A lucrat pe mai multe şantiere din ţară dar, din nefericire, inovaţiile şi invenţiile lui au fost însuşite de alţii.

Cu o ţinută morală impecabilă, Gheorghe Dipşe a fost foarte apreciat în comunitatea slujitorilor bisericii, nu numai de confraţii săi, ci şi de cei care i se confesau.

 

(I) Părintele Gheorghe Dipşe

 De foarte tânăr a fost arestat şi condamnat politic în mai multe rânduri, pătimind 13 ani în închisorile de la Jilava, Galați, Aiud, Ostrov, Poarta Albă. „Vina” de neiertat era că voia să devină preot greco-catolic, respectând astfel credinţa moşilor şi strămoşilor lui şi, de fapt, a majorităţii consătenilor.

Hirotonisit în secret – în vremea comunistă – ca preot greco-catolic, el oficia Liturghia foarte devreme în fiecare dimneață, în micul său apartament din Baia Mare, unde veneau cei dornici de rugăciune. Era un confesor blând şi luminat. Era cunoscut şi mult aşteptat de bolnavi cărora le aducea mângâiere, alinare sufletească şi speranţă prin rugăciune.

 

(II) Fiu credincios al Şurdeştiului – satul său

Întors în sat după lungii ani de temniță, badea Gheorghică a făcut pe Bulbucul Mic din Şurdeşti – un Monument închinat Eroilor satului căzuţi în războaie, pe care a încrustat numele acestora, spre veşnică pomenire:

  • eroii din Primul război mondial: Bud Gheorghe, Bud Ionuţ, Coroian Grigore, Goloman Gavrilă, Costinar Gheorghe, Costinar Nicolae, Demian Costan, Demian Vasile, Podea Alexa, Rus Petru.
  • eroii din al Doilea război mondial: Crăciun  Carol, Dipşe Viorel, Dan Gavril, Cotoţ Spiridon, Coroian Gavril, Podea Nicolae, Hriţ Andrei, Făt Mihai, Şchiop Gheorghe.
  • evreii căzuţi pentru Eliberare: Cristein Samuel, Ilsoki Lince, Cristiani Sando, Ilsoki Maurite, Herşovic Carol, Herşovic Linco.

Înzestrat cu aptitudini tehnice – căci lucra ca un adevărat inginer – a făcut  pentru satul Şurdeşti, primul proiect de captare a apei de la Pruni, de sub Arşiţă, tocmai de sub Mogoşa. Aceste lucrări au fost dezvoltate ulterior de alţii, pentru ca șurdeștenii să aibă apă curentă.

Badea Gheorghică a fost şi apicultor: stupii cu albine erau aşezați în curtea casei în care a copilărit, pe locul în care odinioară se afla un grajd robust, de toată frumuseţea – din păcate demolat.

El dăruia cu generozitate nu numai din mierea albinelor lui, dar şi din înţelepciunea, blândeţea și pacea spiritului său.

Iubea datinile şi obiceiurile locului, le înregistra dimpreună cu cântecele care se horeau în zona Maramureşului.

Continuăm seria desenelor cu temele „Păsări” şi „Pod pentru Furnici”.

Ana-Delia Gherghel

Alvaro Horgos

Romeo Hotea

Marc Raoul Marian

Gheorghita Pasca

Patrisia

Mihai Pop

Andrei Ionut Sindila

Raluca Sovres

Alex Stiop

Anastasia Tamas

Maria Toma

Adriana Tornai

Silvia Tura

Bogdan Alexandru Valean

Constantin (Costan) Dipşe a avut o copilărie prelungită, căci din cei 8 fraţi, nu el era cel „menit” de părinţi să urmeze şcoli înalte.
Cu toate acestea, destinul susţinut de voinţa şi dorinţa lui Costan Dipşe, l-a condus să studieze Artele Frumoase la Bucureşti şi chiar să facă un doctorat cu renumitul pictor Camil Ressu, devenind el însuşi un pictor cu stil artistic bine conturat şi foarte personal.
Cum toate sunt rânduite pe lumea aceasta, rostul copilăriei prelungite s-a adeverit a fi acela că sufletul, mintea şi spiritul lui s-au îndestulat din armonii nesfârşite de forme şi culoare din natură şi au hrănit mai apoi imaginaţia şi creativitatea artistică a Pictorului.
Una din îndeletnicirile copilăriei sale era să ducă vitele la păscut în afara satului Şurdeşti. Odată la câteva zile îi aducea merinde sora lui mai mare – Reghinuţa – despre care se spunea că „horea tare mândru” [cânta foarte frumos].
Ziua şi noaptea, mai mult singur, între Cer şi Pământ, viitorul pictor cioplea în lemn, asculta Păsările şi urmărea Furnicile.
Am zăbovit pe acest episod din copilăria Pictorului, la prima întâlnire cu elevii din Şcoala din Şurdeşti, în octombrie 2012, când le-am spus că artistul recunoştea de când era prunc, cântecul fiecărei Păsări, şi că tot la vremea aceea, construia din fire de iarbă pod pentru furnici, peste câte un fir de apă.
Păsările şi Podul pentru Furnici – au fost aşadar, subiectele principale ale primelor desene semnate de copiii din clasele 1-4, desene prin care aveau să-l omagieze pe Pictor, după puterile şi sensibilitatea lor.

Ana-Maria

Larisa Bud

Carla Maria

Amalia Ciocotisan

Georgiana Ciurcas

Paula Cotot

Marian Craciun

Iulia Dan

Paul Dan

Adi Demian

Andreea Dipse

Roxana Dipse

În 1940, tânărul Costan Dipşe s-a refugiat în Regat, la Bucureşti, gonit de condiţiile vitrege ale ocupaţiei din Ardeal ; timp de 5 ani, el nu a ştiut nimic de cei de-acasă din Şurdeşti, aşa cum nici părinţii ori fraţii lui nu aveau veşti de la el.
Mai apoi, fiecare întoarcere a Pictorului în sat, era ca să-şi îmbrăţişeze familia, dealurile şi brânduşele şi, niciodată ca să se fălească cu realizările lui profesionale, oricât de răsunătoare erau ele în capitală şi chiar peste hotare.
Tocmai de aceea, Proiectul iniţiat de Primăria din Şişeşti, ca recunoaştere a personalităţii Pictorului Constantin Dipşe, este valoros, el restaurând pe plan local, legătura spirituală între artist şi locurile natale.

În toamna aceasta, preluând ştafeta proiectului prin care s-a atribuit Şcolii din Şurdeşti numele „Constantin Dipşe, noi am făcut un prim pas în cunoaşterea elevilor, a dascălilor lor, precum şi în demararea acţiunii de organizare a unui Muzeu Dipşe în Casa natală a Pictorului.
Primirea caldă de care ne-am bucurat, entuziasmul copiilor dar şi „clipirea” discretă a unor părinţi, de aprobare a acţiunilor noastre, ne obligă să mergem mai departe, cu o investiţie educaţională şi formativă, în primul rând. Căci, numai mintea luminată poate aduce bunăstarea materială de durată.

Astăzi se implinesc 2 ani de când pictorul Constantin Dipşe s-a stins din viaţa pământească. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Să-i celebrăm amintirea bucurându-ne de picturile sale.
Cele trei tablouri de mai jos pot fi văzute până pe 2 decembrie a.c. în expoziţia colectivă „Artistul şi puterea”.

Peisaj

Ciulini

Livada


C. Dipşe – autoportret

Umbra

poezie de Constantin Dipşe

O lumină pură-n noapte
Plină de uimiri, în şoapte
Cu aripi de-argint aşteaptă
La cărarea-ncrucişată
Să-mi deşert pe şanţ desaga
Plină toată cu DEGEABA.

Am trăit multe de toate
Şapte zeci de mii ori şapte
Nici una n-a fost povară,
Veşnicia umbrei, doară.

N-am putut s-o port cu mine,
Nici în rele, nici în bine.
N-o pot suporta povară
În spate ori subsuoară,
Când îi densă, când îi rară,
Ori e iarnă, ori e vară,
Nu-i toamnă, nici primăvară.

E doar umbră-n fapt de seară
Este-un fulg ce-ntruna zboară.
Cine-o duce, vai de el
N-are linişte, de fel.

De când sunt, cât am trăit,
Umbra nu m-a părăsit
Şi n-am cum o deşerta
În şanţ, din desaga mea.

Lumina de-argint s-aştepte
Şapte mii de ani ori şapte
Să mai fac în lume-o curbă
Cât se naşte roua-n umbră.

Astăzi, când deşert desaga,
Văd că-s umbră,
Dar… DEGEABA.

de Constantin Dipşe (1987)

De când e omul şi-ai lui,
TOATE,
Cam de mână sunt legate.
Cu mâna-ngrijeşti trandafiru’
Tot cu ea mângâi copilu’.
Cu mâna semeni ogoru’
Cu ea construieşti pridvoru’.
Fântâna… scormoneşti cu mâna.
Tot cu mâna, îngrădeşti stâna.
Cu mâna decopertezi glia,
De iarbă, toată câmpia.
Şi faci brazde, adânci cât râul
Pe sub care semeni grâul.
Cu mâna sădeşti copacul,
Tot cu mâna-ajuţi săracul.
Dacă-nveţi, cu mâna scrii
După ce-ai pictat întâi.
Ai pictat în peşteră
Cu mâna cea meşteră.
Cu mâna faci roata, focul,
Tot în mână-ţi stă norocul.

Tot ce simţi cu inima
Se-ndreaptă spre mâna ta,
Cu care poţi „lumina”
De când a fost om şi îi,
Mâna-i unealta dintâi
Şi va fi de-a pururea
Cât omul va exista.
Cu mâna scormoneşti glia,
Cu ea sculptezi simfonia
Cu mâna-ţi aperi moşia,
Demnitatea şi-omenia.

Sâmbătă 09.10.2010 a avut loc Adunarea generală de Raportare a activităţii şi de alegeri, a Filialei de Pictură Bucureşti

SECVENŢE

Convocarea a fost pentru orele 9; şedinţa s-a terminat la orele 17.

Secvenţa 1
Conducerea UAP prin Dl. LUCACI – precum şi “Vechea” Conducere a Filialei de Pictură prin Dna Marilena Preda-Sânc mi-au refuzat dreptul de a figura prezent, precum şi dreptul de a vota, deşi eram reprezentat de soţia mea prin Împuternicire olografă şi Procură notarială.

Secvenţa 2

INTERVENŢIE – Maria DIPŞE la finalul adunării
“Cuvânt către Noua Conducere”

La această Adunare generală îl reprezint pe Pictorul Constantin DIPŞE dar am şi statut de (simplu) observator, acordat de dl. Preşedinte UAP Lucaci.
Ca (simplu) observator, am constatat că dintr-un amfiteatru plin cu artişti-pictori din mai multe generaţii, nimeni nu s-a ridicat să facă o cât de mică apreciere privind “multul” sau “oricât de puţinul” pe care conducerea filialei l-a realizat, nici chiar dintre cei care au beneficiat de oportunităţile oferite doar lor.
Această absenţă a feed-back-ului masei de artişti la realizările Conducerii este simptomatică ; ea dovedeşte absenţa stimei dintre artişti, ce lasă să se întrevadă, în toată goliciunea lor … interese diverse.
Cunosc viaţa UAP şi a filialei de pictură, de 40 de ani, de când sunt soţia pictorului Dipşe. Întotdeauna a fost “concurenţă”, competiţie între artişti. Dar niciodată nu a fost mai puţină stimă ca în prezent. Cauza s-a evidenţiat chiar în această adunare generală: Conducerea “veche” nu a cultivat stima ! , aşa a reieşit din cele câteva luări de cuvânt şi aşa am resimţit şi noi înşine.

În acest context, MESAJUL pictorului Constantin Dipşe, decanul de vârstă al artiştilor plastici din România către “Noua Conducere” este acesta :

ARĂTAŢI STIMĂ TUTUROR CONFRAŢILOR şi FIECĂRUIA ÎN PARTE !

CULTIVAŢI STIMA ÎNTRE ARTIŞTI, altfel, tot ce veţi construi va fi o formă fără conţinut !