Constantin Dipşe ar fi împlinit azi, 4 octombrie 2013, vârsta de 96 de ani.

img025PRELweb

(Constantin Dipşe în vara anului 1966,

la Expoziţia de la Sala Galeriilor de Artă)

În fiecare an e „mai demult” un pic

În fiecare gând, eşti ca un spic,

În fiecare zi eşti mai senin,

Cutreieri, tânăr, printr-un cer deplin.

În primăvara aceasta, fără să-mi anunţ vizita, am bătut la uşă şi am intrat în Grădiniţa din Şurdeşti aflată în incinta şcolii ce poartă numele pictorului Constantin Dipşe.

Grupa Mare, cu un număr însemnat de copii aşezaţi în jurul unei mese, tocmai învăţau de la educatoare, Dna Maria Mihali, despre culorile calde şi culorile reci, încercând să le aştearnă cu acuarelă pe hârtie, în formele pe care le puteau ei imagina.

 IMG_4749

IMG_4712

IMG_4718

IMG_4725

IMG_4729

 

« Acum se leagă prieteniile care durează »

 Mai apoi am văzut şi copiii din grupa mică, atât de fragezi şi delicaţi, de-ţi era teamă să-i atingi. Şedeau pe scăunele ca de păpuşi şi colorau cu creioane.

« Cei 2 băieţei sunt prieteni şi se ajută unul pe altul » a spus educatoarea Doamna Roxana Făt.

Cu siguranţă, pictorului Dipşe i-ar fi plăcut să-i vadă.

IMG_4739

IMG_4740

IMG_4746

IMG_1663prelw

 

IMG_1671prelw

 

De câte ori vorbea de copilărie, Pictorul amintea de căţăratul în cireş fără nici o îngrădire, aşa cum în satul său nu era şi cred că nici acum nu este oprit să mănânci pe săturate din poamele grădinilor fără gard, ale şurdeştenilor. Oricine era acceptat la « ospăţul » cu fructe, atâta timp – ne povestea  Pictorul –  cât nu bagă în desagă, căci gestul însemna furt.

S-a întâmplat ca în acest sfârşit de mai 2013, elevii mici (cl. a II-a) de la Şcoala « Constantin Dipşe » din Şurdeşti, să-mi trimită la Bucureşti, prin Ionuţ – fiul nostru care tocmai i-a vizitat – cireşe de mai.

Le aşez pe 2 platouri – cireşe nealtoite, nu prea mari, prinse-n codiţe verde-crud şi împodobite de câteva frunzuliţe ca aripile de fluturi.

Le privesc cu dorul după Pictorul ce ne veghează și zâmbesc de sub pălăria pe care mi-a făcut-o cadou la ultima lui expoziţie în viaţă (2009), de la Muzeul Satului.

Iar din mulţimea boabelor de cireşe, se desprinde puternic, ROŞUL re-înviat de Dipşe în pictura lui – mai ales în tabloul Brazde spre Soare.

brazde spre soare

 

 

« Eu am făcut tablourile, să vorbească alţii despre ele »

 Aceasta era reacţia pictorului, indiferent cine-i cerea să folosească cuvinte pentru descrierea tablourilor sale. Fire şi spirit liber, C. Dipşe refuza – la rândul lui – să-şi îngrădească semenii cu explicaţii.

În expoziţiile soţului meu am fost mereu prezentă ca să întâmpin vizitatorii. Pentru cei ce doreau, evocam uneori câteva repere din contextul biografic şi spiritual al artistului, punând astfel pictura într-un context de viaţă, necunoscut lor. Reiau demersul pentru cei ce-l vor considera util.

cavalerul trac

 (ulei pe pânză 41×46 cm)

Cavalerul Trac este o imagine a ataşamentului pictorului la neam şi pământ.

 Câteva repere concrete justifică firesc sau paradoxal, acest sentiment:

  • În 1892 Costan Dipşebunicul artistului făcea parte din Delegaţia Memorandiştilor care apăra drepturile românilor din Transilvania în fața împăratul austriac de la Viena.
  •  În 1918, la 1 Dcembrie, Ioan Dipşe – tatăl artistului – făcea parte din delegaţia din Maramureş la Marea Unire de la Alba Iulia.
  •  Viorel Dipşe – fratele mai mare al pictorului murea în război.
  • În perioada communistă, Gheorghe Dipşe – fratele mai mic al artistului – suporta 3 condamnări cu o detenţie politică de 13 ani pentru credinţa sa greco-catolică ce cultiva valorile morale, ce apăra unitatea şi demnitatea naţiunii române.

Iată câteva desene ale elevilor de la Școala „Constantin Dipșe” din Șurdești, având ca subiect casa în care s-a născut și a copilărit pictorul.

ciocotisan amalia ionaIoana Amalia Ciocotișan

 

coroian iulia ralucaRaluca Iulia Coroian

MARC Raul MarianRaul Marian Marc

Muresan Razvan CtinRăzvan Mureșan

sindila andrei ionutIonuț Andrei Șindilă

valean alexandru sau pop adrianAdrian Pop

 

 

 

 

 

 

foto cu straita si caciula

Se împlinesc 92 de ani de la naşterea celui mai mic dintre cei 8 fraţi Dipşe. Gheorghe a fost cel mai apropiat spiritual de fratele de la Bucureşti, de Pictorul Costan Dipşe.

Autodidact, avea o cultură tehnică, etnografică şi religioasă mult apreciată de confraţii lui; vorbea germana şi franceza, însuşite tot prin efort individual.

A lucrat pe mai multe şantiere din ţară dar, din nefericire, inovaţiile şi invenţiile lui au fost însuşite de alţii.

Cu o ţinută morală impecabilă, Gheorghe Dipşe a fost foarte apreciat în comunitatea slujitorilor bisericii, nu numai de confraţii săi, ci şi de cei care i se confesau.

 

(I) Părintele Gheorghe Dipşe

 De foarte tânăr a fost arestat şi condamnat politic în mai multe rânduri, pătimind 13 ani în închisorile de la Jilava, Galați, Aiud, Ostrov, Poarta Albă. „Vina” de neiertat era că voia să devină preot greco-catolic, respectând astfel credinţa moşilor şi strămoşilor lui şi, de fapt, a majorităţii consătenilor.

Hirotonisit în secret – în vremea comunistă – ca preot greco-catolic, el oficia Liturghia foarte devreme în fiecare dimneață, în micul său apartament din Baia Mare, unde veneau cei dornici de rugăciune. Era un confesor blând şi luminat. Era cunoscut şi mult aşteptat de bolnavi cărora le aducea mângâiere, alinare sufletească şi speranţă prin rugăciune.

 

(II) Fiu credincios al Şurdeştiului – satul său

Întors în sat după lungii ani de temniță, badea Gheorghică a făcut pe Bulbucul Mic din Şurdeşti – un Monument închinat Eroilor satului căzuţi în războaie, pe care a încrustat numele acestora, spre veşnică pomenire:

  • eroii din Primul război mondial: Bud Gheorghe, Bud Ionuţ, Coroian Grigore, Goloman Gavrilă, Costinar Gheorghe, Costinar Nicolae, Demian Costan, Demian Vasile, Podea Alexa, Rus Petru.
  • eroii din al Doilea război mondial: Crăciun  Carol, Dipşe Viorel, Dan Gavril, Cotoţ Spiridon, Coroian Gavril, Podea Nicolae, Hriţ Andrei, Făt Mihai, Şchiop Gheorghe.
  • evreii căzuţi pentru Eliberare: Cristein Samuel, Ilsoki Lince, Cristiani Sando, Ilsoki Maurite, Herşovic Carol, Herşovic Linco.

Înzestrat cu aptitudini tehnice – căci lucra ca un adevărat inginer – a făcut  pentru satul Şurdeşti, primul proiect de captare a apei de la Pruni, de sub Arşiţă, tocmai de sub Mogoşa. Aceste lucrări au fost dezvoltate ulterior de alţii, pentru ca șurdeștenii să aibă apă curentă.

Badea Gheorghică a fost şi apicultor: stupii cu albine erau aşezați în curtea casei în care a copilărit, pe locul în care odinioară se afla un grajd robust, de toată frumuseţea – din păcate demolat.

El dăruia cu generozitate nu numai din mierea albinelor lui, dar şi din înţelepciunea, blândeţea și pacea spiritului său.

Iubea datinile şi obiceiurile locului, le înregistra dimpreună cu cântecele care se horeau în zona Maramureşului.