Astăzi, 5 februarie 2015, TEODOR BOŞCA – profesor şi poet – ar fi împlinit 93 de ani. Să ne gândim la el recitind versuri traduse în română, din cele 3 volume publicate.

 Shakespeare Sonetul 77

 Oglinda zice că ţi-e vraja ştearsă,

Cadranu-arată timpul tău cum piere;

Pe albe pagini mintea ţi-o revarsă,

Iar tîlcul cărţii gustă-l cum se cere.

Cînd zbîrcituri oglinda-ţi pune-n faţă,

În gîndul tău căscate gropi învie;

Ascunsa taină-a ceasului te-nvaţă

Al vremii mers tiptil spre veşnicie.

Ce nu poate memoria să ţină,

Dă foilor, şi-n ele-ţi vei găsi

Copiii-aduşi de creier la lumină,

Şi-o minte nouă-ţi vei descoperi.

            Aste-nsemnări, oricît le-ai reciti,

           Sînt  de folos şi cartea ţi-or hrăni.

(extras din vol. Shakespeare SONETE   În româneşte, cu o prefaţă de Teodor Boşca. Prezentare grafică şi ilustraţii Emil Chendea Ed. Dacia Cluj 1974)

 

Peire CARDENAL  (60)

 Aş vrea să-ncep o nouă poezie,

ce-n ziua de judeţ i-o voi rosti

Celui ce din nimic mă plămădi.

Atunci, de-mi va găsi vinovăţie

şi va voi în iad a m-arunca,

voi zice : « Milă, Doamne: nu aşa!

Rea lume anii mei i-a chinuit,

de cel viclean fă dar să fiu ferit!»

 (extras din vol. Poezia trubadurilor provensali italieni, portughezi, a truverilor şi a minnesangeriilor  în versiune originală şi în traducerea lui Teodor Boşca . Ed. Dacia Cluj 1980)

 

CHENIER :Tînăra captivă

Gingaşul spic se coace, iar coasa nu-l doboară;

La strugure nu-i pasă de teasc, şi peste vară

Bea roua proaspătă din zori.

Iar eu, ca el suavă, la fel încîntătoare,

Oricît mi-e plin prezentul de nori şi-ameninţare,

eu încă nu doresc să mor !

 extras din vol. Poezia preromantică în Anglia, franţa, Germania, Italia şi Spania

Antologie poliglotă, traduceri, cuvînt înainte, prezentări şi note de Teodor Boşca. Ed Tribuna 2007

Judecata Cuvantul autorului la piesa 1964mic

Din nou e 5 februarie, ziua de naştere a Profesorului şi Poetului/ traducător Teodor Boşca. Îl omagiem amintind că şi-a încercat pana literară şi în dramaturgie. Am avut şansa să fiu prezentă în 1964, la premiera piesei Judecata. Nu-mi iau rolul de critic pentru o evaluare literară a piesei, căci mai important mi se pare crezul autorului din vâltoarea căruia s-a născut piesa. Cuvântul autorului din broşura publicată pentru spectacol, ne lămureşte pe deplin în această privinţă.

Îmi va fi iertată, sper, întârzierea mare cu care public acest mesaj în prelungirea celui din 24 martie 2013. Spun răspicat că nu am pus niciodată la îndoială buna credinţă şi corectitudinea domnului Alexandru Laszlo – cel care s-a ocupat cu ataşament deosebit, de publicarea în volum a Poeziei preromantice traduse de Teodor Boşca.

Din mesajul meu anterior rămâne însă valabilă ideea că trebuie aduse la lumină manuscrisele nepublicate şi că, cele apărute şi asumate de altă persoană după moartea poetului, trebuie să-i fie “restituite”. Mă refer la traduceri publicate într-o revistă de cultură din Cluj cu mai mulţi ani în urmă şi însuşite de o altă persoană. Am ajuns la această concluzie împreună cu un apropiat al lui Teodor Boşca şi, în acelaşi timp “autorizat” profesional.

Trubaduri extras 3

Trubaduri extras 4w

(extras din introducerea volumului)

Despre acest volum şi despre autorul ei, am vorbit într-o împrejurare care s-a ivit, cu doamna Sorina Bercescu, distinsa Profesoară de literatură franceză de la Universitatea din Bucureşti. Aceasta a elogiat traducerea realizată şi a fost mai mult decât surprinsă că cineva – aici Teodor Boşca – poate stăpâni şi mânui cu atâta dexteritate poetică şi mare ştiinţă limba străină, fără să fi ieşit vreodată din România.

În multe privinţe, vremurile erau potrivnice unui intelectual de anvergura sa.

TRUB PROVENSALIp1w

TRUVERII p1w

MINNES p1w

TRUB ITALIENI p 1w

TRUBPORTUGHEZIp1w

Şi totuşi, cartea a apărut în condiţii grafice excelente, datorită „prieteniei” unui grup de truditori talentaţi de la editură. Teodor Boşca vorbea cu multă recunoştinţă despre ei. Iar în acest context, eu l-am auzit vorbind cel mai adesea despre prietenul său, talentatul grafician Emil Chendea prin a cărui contribuţie stilistică la cele 2 volume („Sonetele” şi „Trubadurii”)  cartea – ea însăşi – a devenit un „obiect de artă”.

pagmultp1

pagmultp2

 

 

Teodor Boşca făcuse dovada talentului său, a măiestriei sale poetice, prin publicarea de-a lungul timpului, în revistele literare din Cluj, a diferitelor poezii traduse din autori străini.
Sonetele lui Shakespeare aşteptau de multă vreme să fie publicate în volum.

Într-o vară mi-a povestit că un coleg de-al său de la Universitatea Bucureşti (al cărui nume nu-l voi dezvălui acum) a venit la Cluj, să discute în ce condiţii îl va ajuta să publice la Bucureşti, Sonetele. Gazda (Teodor Boşca), l-a invitat pe musafir la un restaurant iar acolo, musafirul i-a făcut următoarea ofertă: îi asigură publicarea volumului cu condiţia să semneze împreună traducerea sonetelor şi, evident, să împartă câştigurile. Teodor Boşca a respins oferta şi a rămas încă o bună vreme cu manuscrisul în sertar, până la preluarea lui de către Editura Dacia din Cluj.

Vorbind despre această carte – pe care mi-a oferit-o cu o dedicaţie extrem de preţioasă pentru mine, l-am întrebat care este sonetul lui preferat. Mi-a răspuns: „cel din mijloc”.

sonet50Ew

sonet50Rw

 

„Dacă dintr-un Amfiteatru te ascultă un student, să fii mulţumită; dacă după ani, te recunoaşte şi te salută, să fii de-a dreptul fericită „

Teodor Boşca, profesor Univ.Cluj şi poet

Cu această frază-sfat în minte, mi-am început cariera de dascăl – asistent universitar de limba franceză – în 1968 la Institutul Pedagogic de 3 ani din Oradea unde am fost angajata la recomandarea – despre care am aflat mult mai tarziu – distinsului meu profesor, Vasile Fanache de la Universitatea din Cluj. Între 1968- 1971 am lucrat la acest Institut. În anul universitar 1971-1972 –  asistent tiular la Institutul Pedagogic din Piteşti. Din 1972 – la catedra de Limbi straine de la Academia de studii Economice din Bucureşti. În toamna anului 2009, am decis să mă retrag de la clasă, socotind că 41 de ani de experienţă mă îndestulează şi mă îndreptăţesc la o „retrospectivă”. Nicidecum la o auto-evaluare, pentru că ar fi o prea uşoară treabă, din moment ce notele sunt la îndemâna mea ca la orice dascăl şi/iar iubirea de „mine” nu m-ar lăsa să-mi acord decât notele din vârful scalei. Piatra de încercare rămâne asadar: „dacă după ani, te va recunoaşte un student şi-ţi va da bună ziua.” Aşa că acum, mă aflu într-o perioadă de … aşteptare….

« et puis attendre que l’oiseau se décide à chanter

Si l’oiseau ne chante pas

C’est mauvais signe

signe que le tableau est mauvais

mais s’il chante c’est bon signe

signe que vous pouvez signer

Alors vous arrachez tout doucement

une des plumes de l’oiseau

et vous écrivez votre nom dans un coin du tableau »

Jacques Prévert – Pour faire le portrait d’un oiseau

Primul pas, îl voi face EU. Ca fostă studentă la Universitatea din Cluj, cea dintâi REVERENŢĂ, o fac dascălilor mei     Teodor BOŞCA ( 1987) şi Vasile FANACHE.