Încerc iar să clipesc lumină, cum inima-mi dictează –
In ritmuri lente, tainice și savuroase,
Și să se.mire cei ce au greșit, deplină,
Să-n doaie a mea rază.

E-o tresărire de revolt-amăgitoare,
O strălucire scurtă-n aer rece
Când dimineață-i-n acea pură boare
Ce-o face să se mire și să plece.

Acum clipesc din nou și nu știu ce urmează
E-un cadru scurt, de viață într-o vară,
Iar muntele de griji, în groapa deznădejdii
Se-nclină lent, urmând a lunii fază.

Prova-mi pup-albastră pupă
Lin tăind al mării țest,
Vitejia-i lung țesută
In a apei viu protest.

Lasă-mă să fiu ca vântul,
Ici acum, și colo-n zare,
Și-ascultând acum cuvântul,
Valul tău, fie-mi cărare.

Nu-i speranță mai acută
Decât luna din siaj,
Apele, profund ascultă
Gaura-mi din carenaj.

Îmblânzind acum toți peștii
Cu măsura ce-o cunosc
Alcestis acum transformă
Fauna-n a’ mele oști.

Și de-or fi chiar eoni, parcă,
De-or trecea în clipe verzi
Toți ce ‘or visa la Arcă,
Vor găsi tot ce nu crezi.

1, 5, 3, 4,

Am pornit cu număratul,

7, 8 și apoi 10

Par, impar și prim mă trece

viața mea, cu suflu-i rece.

Totul bate și răzbate ca un foc de artificii,

Iarna, pentru cele mici delicii,

Care vin și pleacă iute, 

Între două inimi crude,

Ce-au bătut în ritmuri line

Nu întotdeauna bine,

Dar cu ochii-nchiși le simți 

2 și 10 printre sfinți,

Numărați în multe șoapte, 

De cu zori in miez de noapte

Cu speranța că tot vine

Multă chibzuință-n bine

Și te-ndrumă – 3, 2, 4 

Inima s-o așezi de-a latul 

C-altfel fuge nevăzută,

Ne-auzită. Prefăcută

Într-un 0 surd. Și mută.

Mă uit la tine ca prin frunză,
Lumina cerne-mi-o pieziș
Hoțește să arunc furiș,
Privirea-mi tânără de mânză.

În spate văd iar trunchiul gol
– copacului ce-i e coloană,
Ascunsă de vara bălană –
Și-acum e nud până la sol.

De vezi ce te-nconjoar-acum,
Și nu știi cum să-i spui pe nume
Te-ntrebi de timpu-i pus pe glume,
Dar nu e glumă, e necum.