Încerc iar să clipesc lumină, cum inima-mi dictează –
In ritmuri lente, tainice și savuroase,
Și să se.mire cei ce au greșit, deplină,
Să-n doaie a mea rază.
E-o tresărire de revolt-amăgitoare,
O strălucire scurtă-n aer rece
Când dimineață-i-n acea pură boare
Ce-o face să se mire și să plece.
Acum clipesc din nou și nu știu ce urmează
E-un cadru scurt, de viață într-o vară,
Iar muntele de griji, în groapa deznădejdii
Se-nclină lent, urmând a lunii fază.
Prova-mi pup-albastră pupă
Lin tăind al mării țest,
Vitejia-i lung țesută
In a apei viu protest.
Lasă-mă să fiu ca vântul,
Ici acum, și colo-n zare,
Și-ascultând acum cuvântul,
Valul tău, fie-mi cărare.
Nu-i speranță mai acută
Decât luna din siaj,
Apele, profund ascultă
Gaura-mi din carenaj.
Îmblânzind acum toți peștii
Cu măsura ce-o cunosc
Alcestis acum transformă
Fauna-n a’ mele oști.
Și de-or fi chiar eoni, parcă,
De-or trecea în clipe verzi
Toți ce ‘or visa la Arcă,
Vor găsi tot ce nu crezi.
1, 5, 3, 4,
Am pornit cu număratul,
7, 8 și apoi 10
Par, impar și prim mă trece
viața mea, cu suflu-i rece.
Totul bate și răzbate ca un foc de artificii,
Iarna, pentru cele mici delicii,
Care vin și pleacă iute,
Între două inimi crude,
Ce-au bătut în ritmuri line
Nu întotdeauna bine,
Dar cu ochii-nchiși le simți
2 și 10 printre sfinți,
Numărați în multe șoapte,
De cu zori in miez de noapte
Cu speranța că tot vine
Multă chibzuință-n bine
Și te-ndrumă – 3, 2, 4
Inima s-o așezi de-a latul
C-altfel fuge nevăzută,
Ne-auzită. Prefăcută
Într-un 0 surd. Și mută.
Mă uit la cer și-mi spun râzând Că nu e lume pe pământ, Că numai eu, nesingur sunt în toți și-n toate. Liber gând.
Mă uit la tine ca prin frunză,
Lumina cerne-mi-o pieziș
Hoțește să arunc furiș,
Privirea-mi tânără de mânză.
În spate văd iar trunchiul
gol
– copacului ce-i e coloană,
Ascunsă de vara bălană –
Și-acum e nud
până la sol.
De vezi ce te-nconjoar-acum,
Și nu știi cum să-i spui pe
nume
Te-ntrebi de timpu-i pus pe glume,
Dar nu e glumă, e necum.
