Poezie dedicată tatălui meu, Constantin Dipşe

Picură-mă cu lumină
Dintr-o candelă divină
Ce-arde vieţi într-o secundă
Într-o flacără fecundă.
Îngerii o cântă-n versuri –
Mii de şoapte şi-nţelesuri
Joacă-n jurul ei tot timpul.
Şi purtând-o prin Olimpuri,
Prometeice escale
Face-vei-n a Morţii Vale
Să culegi iar, doar cenuşa
Celor ce au ars in uşa
Judecăţii de Apoi,
Nu de astazi, ci de joi.