Când a intrat în expoziţia « Esenţe » (2009), bătând din palme, o fetiţă de la ţară, din clasa a II-a a exclamat : « Uite-o pe Maica Domnului ! »

*

 « Dar de ce are ţăranca şoldurile aşa de largi ?» a întrebat o vizitatoare adultă.

Fără să ştim ce a gândit artistul când a realizat tabloul, ne putem îndestula pentru răspuns din versurile axionului« De tine se bucură » din Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare :

 

De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura îngerească şi neamul omenesc, ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător,

Lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat şi Prunc S-a făcut, Cel mai înainte de veci, Dumnezeul nostru.

Că sânul tău scaun s-a făcut şi pântecele tău mai lărgit decât cerurile l-a lucrat.

De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura, mărire ţie.

*

Poate că în straiele astea de sărbătoare şi-o imaginează ţăranii noştri din Maramureş pe Fecioara Maria, când se roagă la ea.

*

Ce « bogăţii » or fi în lada de zestre pe care stă aşezată Madona ?

Cu siguranţă, unele spirituale…

madona cu pruncul

Tatuca2013-12-01 13.52.33web

1 Decembrie îmi înviorează o imagine demult închegată şi-mi întăreşte legătura cu “Tătuca”, socrul meu. Mi-l închipui undeva în mulţimea de la Alba Iulia –  cu delegaţia din Maramureş la pecetluirea Marii Uniri. Parcă-i simt bucuria dar mai ales mândria, poate orgoliul nevinovat ca este ACOLO, reprezentându-i pe cei lăsaţi acasă, pentru un vis pe care şi l-a ţesut, nu “într-un” birou, ci trudind cu cei 8 prunci laolaltă pentru mersul tot mai bun al gospodăriei sale.

“Tătuca” – Socrul meu, Onuţu Dipşe, adică Ioan Dipşe din Şurdeşti (Maramureş) era nu numai tatăl soţului meu – pictorul Costan Dipşe – ci şi al preotului greco-catolic Gheorghe, cu 13 ani de închisoare politică pentru credinţă, tatăl lui Viorel mort în război, al Frăsânii întotdeauna cu plăcintele şi supa de găină gata pentru musafiri, tatăl Reghinuţii care horea mândru şi împestriţa frumos ţesăturile, tatăl lui Teofil care iubea caii, tatăl Iulichii care a trudit lângă “Mihaiu’ Chiţului”; în sfârşit, tatăl lui Victor, cel mai priceput din sat la oblojirea animalelor.

“Tătuca” – Socrul meu a descoperit polochimul – un pământ gras, bun de îngrăşământ, l-a adus cu spinarea şi mai apoi cu carul ca să facă să crească mălaiul cât casa, nu numai pentru el, ci pentru tot satul, căci el era şi birău, adică primar. Era şi judecător pentru pricini mai simple; a construit Şcoala şi Casa parohiala din sat.

“Tătuca” – Socrul meu, seară de seară, cu un picior pe un scăunel citea din Biblie; iar când a fost în necaz, sprijinindu-se pe aceeaşi lectură “a cerut în rugăciunea lui” ajutor. Şi a primit…

Prin credinţă şi acţiune a reuşit, înainte de toate, pentru semenii lui.

Maria Dipşe

Constantin Dipşe ar fi împlinit azi, 4 octombrie 2013, vârsta de 96 de ani.

img025PRELweb

(Constantin Dipşe în vara anului 1966,

la Expoziţia de la Sala Galeriilor de Artă)

În fiecare an e „mai demult” un pic

În fiecare gând, eşti ca un spic,

În fiecare zi eşti mai senin,

Cutreieri, tânăr, printr-un cer deplin.

În primăvara aceasta, fără să-mi anunţ vizita, am bătut la uşă şi am intrat în Grădiniţa din Şurdeşti aflată în incinta şcolii ce poartă numele pictorului Constantin Dipşe.

Grupa Mare, cu un număr însemnat de copii aşezaţi în jurul unei mese, tocmai învăţau de la educatoare, Dna Maria Mihali, despre culorile calde şi culorile reci, încercând să le aştearnă cu acuarelă pe hârtie, în formele pe care le puteau ei imagina.

 IMG_4749

IMG_4712

IMG_4718

IMG_4725

IMG_4729

 

« Acum se leagă prieteniile care durează »

 Mai apoi am văzut şi copiii din grupa mică, atât de fragezi şi delicaţi, de-ţi era teamă să-i atingi. Şedeau pe scăunele ca de păpuşi şi colorau cu creioane.

« Cei 2 băieţei sunt prieteni şi se ajută unul pe altul » a spus educatoarea Doamna Roxana Făt.

Cu siguranţă, pictorului Dipşe i-ar fi plăcut să-i vadă.

IMG_4739

IMG_4740

IMG_4746

IMG_1663prelw

 

IMG_1671prelw

 

De câte ori vorbea de copilărie, Pictorul amintea de căţăratul în cireş fără nici o îngrădire, aşa cum în satul său nu era şi cred că nici acum nu este oprit să mănânci pe săturate din poamele grădinilor fără gard, ale şurdeştenilor. Oricine era acceptat la « ospăţul » cu fructe, atâta timp – ne povestea  Pictorul –  cât nu bagă în desagă, căci gestul însemna furt.

S-a întâmplat ca în acest sfârşit de mai 2013, elevii mici (cl. a II-a) de la Şcoala « Constantin Dipşe » din Şurdeşti, să-mi trimită la Bucureşti, prin Ionuţ – fiul nostru care tocmai i-a vizitat – cireşe de mai.

Le aşez pe 2 platouri – cireşe nealtoite, nu prea mari, prinse-n codiţe verde-crud şi împodobite de câteva frunzuliţe ca aripile de fluturi.

Le privesc cu dorul după Pictorul ce ne veghează și zâmbesc de sub pălăria pe care mi-a făcut-o cadou la ultima lui expoziţie în viaţă (2009), de la Muzeul Satului.

Iar din mulţimea boabelor de cireşe, se desprinde puternic, ROŞUL re-înviat de Dipşe în pictura lui – mai ales în tabloul Brazde spre Soare.

brazde spre soare

 

 

« Eu am făcut tablourile, să vorbească alţii despre ele »

 Aceasta era reacţia pictorului, indiferent cine-i cerea să folosească cuvinte pentru descrierea tablourilor sale. Fire şi spirit liber, C. Dipşe refuza – la rândul lui – să-şi îngrădească semenii cu explicaţii.

În expoziţiile soţului meu am fost mereu prezentă ca să întâmpin vizitatorii. Pentru cei ce doreau, evocam uneori câteva repere din contextul biografic şi spiritual al artistului, punând astfel pictura într-un context de viaţă, necunoscut lor. Reiau demersul pentru cei ce-l vor considera util.

cavalerul trac

 (ulei pe pânză 41×46 cm)

Cavalerul Trac este o imagine a ataşamentului pictorului la neam şi pământ.

 Câteva repere concrete justifică firesc sau paradoxal, acest sentiment:

  • În 1892 Costan Dipşebunicul artistului făcea parte din Delegaţia Memorandiştilor care apăra drepturile românilor din Transilvania în fața împăratul austriac de la Viena.
  •  În 1918, la 1 Dcembrie, Ioan Dipşe – tatăl artistului – făcea parte din delegaţia din Maramureş la Marea Unire de la Alba Iulia.
  •  Viorel Dipşe – fratele mai mare al pictorului murea în război.
  • În perioada communistă, Gheorghe Dipşe – fratele mai mic al artistului – suporta 3 condamnări cu o detenţie politică de 13 ani pentru credinţa sa greco-catolică ce cultiva valorile morale, ce apăra unitatea şi demnitatea naţiunii române.

Iată câteva desene ale elevilor de la Școala „Constantin Dipșe” din Șurdești, având ca subiect casa în care s-a născut și a copilărit pictorul.

ciocotisan amalia ionaIoana Amalia Ciocotișan

 

coroian iulia ralucaRaluca Iulia Coroian

MARC Raul MarianRaul Marian Marc

Muresan Razvan CtinRăzvan Mureșan

sindila andrei ionutIonuț Andrei Șindilă

valean alexandru sau pop adrianAdrian Pop