Am voit viata-ntreaga sa pot rascula poporul
Cu gandirile-mi rebele contra cerului deschis –
El n-a vrut ca sa condamne pe demon, ci a trimis
Pe un înger, sa ma-mpace, si-mpacarea – e amorul.

Mihai Eminescu – „Inger si demon” – fragment

Este trecut de ora 22.
Fara patratel rosu.
Fara restrictii.
Fara perdea.
Fara culoare.
Anonim.

Tăiatul frunzei la câini e sport naţional. Probabil că în scurt timp se vor institui concursuri, cu faze pe sector, municipiu, judeţ şi la nivel naţional. Şi de ce nu, o nouă Daciadă. Sau FruzăLată.

Abia aştept să văd întrecerea acerbă pentru marile premii precum Frunză de Dud cu Viermi de Mătase, Foaia de Dafin cu Măsline Verzi ori Ştevia de Aur cu Lobode Slobode.

Până atunci,

Moş cărunt alege unt
Babă lată şede-n vatră
Untu’ mi s-alege-ndată.

Azi m-am uitat la un film. Nu-i stiu numele. Nici cine l-a facut.
Era fara personaje.
M-am intrebat unde sunt actorii, star-urile. Si mi-am dat seama ca sunt doar inventii. Inventiile altora. Pe care le poti accepta sau respinge.

Eu cred ca important este sa-ti creezi singur povestea, filmul personal, cu propriile stele, pentru ca cele de pe cer sunt departe, iar cele de langa tine, false.

Campia Baraganului.
Oprire.
Pauza.
Apus.
Astept rasaritul.