Ca ploaia din noi
(dedicată Mamei mele)
Auzi cum sună-n valea brună
Miros de ud, miros de tună,
A și-nceput acum să plouă
Prea oblic pentru-a lumii rouă.
Să fim cu toții, azi, un cor
Și să-i cântăm ploii-n pridvor
Cum dorul setei , necuprins
A plâns ca soarele nestins.
Nu am făcut nimic, nicicând
S-aducem ploaia pe pământ,
Ci numai ochii lăcrimoși
Ni-i i-am plimbat în suși și-n joși.
Mizând pe mila cea de-apoi
A Domnului ce stă în noi
Făcând mătănii și riscând
Să fim iar ultimi pe pământ.