Biserica menţionata are un exterior foarte frumos decorat. Tragedia este că lângă ea este o fabrica oribilă ce strica tot ambientul. Şi la propriu, şi la figurat.
Iar pentru a contracara, am ales o încadrare… naturală.

Revin la comuniştii în cinstea cărora s-a ridicat monumentul din Parcul, numit mai demult, al “Libertăţii”.
Oare aşa ar fi văzut ei “Casa Poporului” ?
Sau aşa o văd acum ?

Şi am fost şi am văzut 2 fântâni arteziene.
Care, ca la români, au ruginit fără apă.
Doar de la soare.
Chestia asta mi-a provocat vertij.
Sărmanii comunişti.
Se odihnesc în loc încins de soare, cu bolovani şi betoane şi cu fântâni secate.

Mausoleul “eroilor” comunişti.
Ştiu: subiect rasuflat.
Nu conteaza.
Pe undeva mă bucur că nu l-au darâmat pentru a face loc minunatei Catedrale a Mântuirii Neamului.
Neamului prost.

Ieri am facut o eroare. De fapt, sâmbătă, dar efectul s-a simţit ieri. Mai precis, după ce am văzut anunţul de la www.orasul.ro, cu privire la tura foto prin Bucureşti, am dat fuga la staţia Eroii Revoluţiei; dar fără să mă uit la data la care era programata întâlnirea. Bineînţeles că am sosit cu o săptămână mai devreme iar acolo, în afară de alţi 2 zăpăciţi ca mine, nu era nici urmă de fotograf.
După o cugetare profundă, ne-am dat seama unde este problema şi am decis că dacă tot ne-am mişcat până acolo, să nu lăsăm aparatele să zacă îm genţi. În orice caz, situaţia mea era gravă, pentru ca nu mai pusesem mâna pe aparat de vreo 2 luni. Aşa că am purces la o plimbare prin Parcul Carol. De unde se şi vede ce se vede şi ce va urma în zilele acestei săptămâni.