Orişicât de verde pare,
Albul cerului albastru,
Am văzut în zori de zare,
Violet, pe crug, un astru.
Galbenul de păpădie
Moale, toarce-acum un roşu soare,
Văd în turn de-abaţie,
Portocala ce răsare.
Palidă, regretă luna
Şi se-nvăluie în ceaţă,
Rupe-a viselor cunună
Într-un colţ de dimineaţă.
Când pun soarele în praştie,
Zboară chiciura de vrăbii,
De pe-a drumului copastie,
Înspre abur de corăbii.
Nourii, de frig se-adună,
Nelăsându-şi nici un fulger
Să se uite după lună,
Cum o fur-acum un înger.
Scurt e timpul, şi e rece,
Sticlă-i aerul pe piele,
În ciulini şi prin nuiele,
Ne-om întrece.
