Faţă de anii trecuţi, anul acesta s-a prelungit traseul turistic prin tinovul menţionat, cu o cărare pe care o vedeţi în imagine. Plimbarea e plăcută dar cam scurtă. Totuşi, pentru consilare, există posibilitatea de a întalni si ceva ursuleţi la ieşirea din tinov.

Imagini făcute între Miercurea Ciuc şi Odorhei. Ştiu că nu scrie pe ele. Oricum, sunt făcute oarecum din întamplare, după o plăcută hodină pe un sac de dormit roşu. 🙂

…plimbat pe apă, murat la mofetă şi răcorit de vânt.

După mai bine de un an de la ultima escapadă în zonă, în uichendu’ trecut am tras o tură până la Tuşnad-Băi. Ca de obicei, am fost la atracţiile locale – Lacul Sf. Ana şi Tinovul Mohoş. Dacă cel din urmă s-a imbogăţit cu un traseu extins pentru vizitatori – la aceiaşi 2,5 lei, primul a fost cadorisit cu o poveste.

Mai precis, în pliantul de prezentare a lacului, textul relativ sec dar informativ a fost înlocuit cu unul la a cărui citire te cuprind fiorii:

„Ca pe fundul unei castron mare apa, odihneşte lacul Sfanta Ana, la poalele munţilor înalţi. Jur împrejur brădeţi cununa munţile.”

… şi continuă cu cea mai urâtă din legendele locale, despre 2 fraţi rivali, o caleaşcă şi ceva fecioare. Mi-am spus că dacă tot s-a gandit conposesoratul local să publice astfel de pliante, n-ar fi rau să caut şi eu un monstru în lac. Ce dacă nu exista până acum ? Poate îl descopăr eu; şi l-am găsit. Sau, mai bine zis, am găsit doar ceea ce a rămas din el, după ce l-au devorat turiştii: scheletul – pe care vi-l prezint şi vouă.