Cotele apelor minerale ale ţării se vad la Tuşnad.
Cea imbuteliată e mai scumpă decât la Bucureşti, şi mi se pare normal, ca orice chestie anormală din ţara asta.
Cea naturală, curge din munte pe 2 ţevi de polipropilenă, cu fitinguri montate la cald, de nişte meseriaşi tot din Bucureşti, ca acolo sunt cei mai meseriaşi, nu-i aşa ?
Izvorul ?
Izvorul e 2, la care lumea cazată la hotelurile din era comunistă sau panzió-urile maghiare se duce cu religiozitate şi se adapă.
Conform sfatul medicului ? Ei, aş !
Cu vadra, ” ‘tusico, dă’ şi mie, ia şi tu în bidonu’ de 5 litri şi în sticla de Noroc„, doar apa minerala îmbuteliată costă, nu ?
Ce conteaza că piatra de la ficat se mută la rinichi şi că apa de la genunchi ajunge pentru o mini-cascadă ?
Am fost la Tuşnad-Băi, am baut apă feruginoasă şi ne-am semnat.
Rugină, vandalism şi limbi străine.
Szia !


Dureros si trist. Iar culoarea cu care e scris ‘halal’ ala imi trezeste dureri in stomac si imi aminteste de mirosuri sordide. De ce oare?