Aceste mici măzgăleli,
Zilnice linii,
Ce zgârie-n zare
o dungă îngustă
de umbră pe mare,
Ponton pentru gânduri
pierdute în soare.
Ce molcomă linişte
şi blândă schimbare!
Categorie: poezie
Canapeaua
Canapeaua e sub gheaţă,
Verde, supusă ororii
de-a se pierde iar in ceaţă,
Anonimă a splendorii.
Nici un spirit nu se-ndură
S-o cuteze-n văzul lumii,
Numai filozofi cu-alură
O pândesc ca nişte furii.
Banca
Galben, banca mi-a şoptit
Că-ntr-o peşteră din munte,
A zăcut lângă un zid,
C-un păianjen roş pe frunte.
Ne-ndrăznind să facă zarvă,
Au stat zece ani tăcuţi,
Neştiind cît e de largă
Lumea-aceea de cai muţi.
Din tăcerea-acelor clipe,
Două – fiicele-unui nor,
Celelalte trei, aripe
Au prins şi i-au dus în zbor
Într-o curte de conac,
Albă, goală şi urâtă
Unde, fără un copac,
Viaţa este mohorâtă.
„Luminaţie”
Poezie dedicată tatălui meu, Constantin Dipşe
Picură-mă cu lumină
Dintr-o candelă divină
Ce-arde vieţi într-o secundă
Într-o flacără fecundă.
Îngerii o cântă-n versuri –
Mii de şoapte şi-nţelesuri
Joacă-n jurul ei tot timpul.
Şi purtând-o prin Olimpuri,
Prometeice escale
Face-vei-n a Morţii Vale
Să culegi iar, doar cenuşa
Celor ce au ars in uşa
Judecăţii de Apoi,
Nu de astazi, ci de joi.
Planuri
Covorul oriental
Mă duce în zbor
La est de gânduri
