Zgârie-mă pe pământul
Pielii mele de aramă,
Ară-mă încet cu gândul,
Leagă-mă cu o năframă.

Creşte-mi iarba în privirea
Verde, ce-o îndrept spre tine,
Tremur-o în nemurirea
Sângelui ce-mi curge-n vine.

Calcă-mă cu simţuri grele,
Rupe-ţi lanţurile toate,
Să te simt pe jumătate,
Simplă, între aripile mele.