Lightroom, Camera de lumină. Sau Camera de Tortură a fotografiilor.
De aici ies imaginile trase pe roată, arse, albite, strecurate, tăiate şi apoi peticite, ba chiar li se imprimă personalităţi multiple, derutante şi amăgitoare.
Destinul majorităţii pozelor este răstignirea în public. Dar oare câte dintre ele ajung să fie menţionate în Evanghelia imaginilor, pentru posteritate ?
„In faţa desenelor neterminate erai tentat să crezi că pahidermul, datorită lipsei de măruntaie localizabile sau de organe distincte, era format doar dintr-un înveliş gol, asemeni unor monstruoase puşculiţe cu pereţi sparţi…”
– Serge Brussolo, Febra –
Aşa am văzut şi simţit animalul, încă din tunel, trecând de la senzaţia de prizonier al Minotaurului, la cea de explorator al măruntaielor sale, sau mai bine zis, a carcasei rămase după sute de ani de disecţie.
Textura, răcela şi în acelaşi timp uscăciunea ei au ceva grotesc si chiar erotic în acelşi timp, îndemnându-te să-i atingi pereţii.
Numele fiarei ? Salinul Turda.
