Canapeaua e sub gheaţă,
Verde, supusă ororii
de-a se pierde iar in ceaţă,
Anonimă a splendorii.
Nici un spirit nu se-ndură
S-o cuteze-n văzul lumii,
Numai filozofi cu-alură
O pândesc ca nişte furii.
Etichetă: verde
Ora verde
Rememorări din erogen
Mă-mping spre tine permanent,
Un samovar şuieră-n zare
Că-s musafirul iminent.
M-ademeneşti cu torţi plăpânde
Cu corpul gol, de porţelan.
Energizantul abur verde
Ascute simţuri, diafan.
Îmi torni în ceşti rotunde, lent,
Ceai corpolent, aromă tare,
Mă pierd de tot şi, neatent,
Vărs picături de nerăbdare.
