Când pun soarele în praştie,
Zboară chiciura de vrăbii,
De pe-a drumului copastie,
Înspre abur de corăbii.
Nourii, de frig se-adună,
Nelăsându-şi nici un fulger
Să se uite după lună,
Cum o fur-acum un înger.
Scurt e timpul, şi e rece,
Sticlă-i aerul pe piele,
În ciulini şi prin nuiele,
Ne-om întrece.
Si cand torci cu fire rupte
In apusuri visatoare,
Ploaia vine sa-si sarute
Patima cuceritoare.
Un paianjen doarme-n trestii,
Fara sa se-ngrijoreze
Care-anume dintre bestii
panza o sai-o-ntremeze?
Toamna, fugi ca vine iarna
Peste dealurile coapte,
Sa se-asterne-n toata larma
Cu Craciun in miez de noapte.