Printre crengi de nemurire,
Te-am văzut înmugurind,
Soarelui dator fiind,
Să îţi fac acum vorbire:
Timpului i-am dat culoare
Din paleta-mi de tenor
Şi-l opresc din al său zbor
Prin nuanţe de paloare.
Ţi-am ţesut din lut şi rouă
Pe-oglindă de cer senin,
Mantie de boltă nouă,
Să-mi zâmbeşti iar, opalin.
Pictor bland de primavara,
Cand pe panza-mi zugravesti,
Curcubee-n flori de tara,
Te-as ruga ca sa-mi gasesti
Mici bucati de suflet tandru,
Sa-mi culeg de jos grabit
Lacrimi dulci de copilandru,
In amoruri inrobit.
Sa-mi pictezi in noapte-un suflet,
Iar apoi sa-mi dai in dar,
Sentimente-n miez de cuget
In al vietii calendar.
Iar cand uit sa fiu fiinta,
Mai adu-mi copaci de toamna,
Sa-mi cladeasc-o constiinta,
Ca o torta ce ma-ndeamna
Sa iubesc, sa uit, sa iert,
Sa ador, sa zbor sa-i scriu,
Sa ma-ntorc ieri in desert,
Azi sa nu-mi fie pustiu.
Incet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colţ se duce,
Încet prin ploaia tristă.
Tot plumbul ud al ceţii
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieţii
Şi-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceţii.
E sânge, plumb şi toamnă.
Cu negru braţ de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră şi tenace.
E sânge, plumb şi toamnă.