Dormeau adânc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar vestmânt –
Stam singur în cavou… şi era vânt…
Şi scârţâiau coroanele de plumb.

Din volumul „Plumb”, 1916

Nimeni nu se aşteaptă să moară. Acesta e un lucru ce li se întâmpla numai altora.
Aseara, am fost asaltat de cunoscuţi cu mesaje în care deplangeau moartea Laurei Stoica.
Neobişnuit de multi, ţinând cont de faptul ca Laura nu mai era demult în lumina rampei şi se ţinea departe de atentia presei mondene.

„Ca să vezi ce înseamnă un om de calitate şi ce reacţie generează dispariţia lui”, îmi spunea un foarte bun prieten.

Laura Stoica, odihneşte-te în pace !

Românii au cea mai mare incredere in Biserica si comemoreaza supliciul celor 40 de soldati romani din Armenia.
Dar amintirea acestora trece mai mult prin stomac decat prin inimi si minti.

Aluatul dospit sau nedospit, fiert sau copt, siropul, nuca si mierea, sunt tot atatea motive de bucurie pentru romanul de rand, infometat de jumatate de secol, o data sub paravanul egalitarismului iar mai apoi sub scuza capitalismului de cumetrie.

Poate ca este nevoie de inca un sacrificiu, dar la scara mai mare, pentru ca cineva sa-si aminteasca de noi.

… de ma vie.

Les vraies.

Desi suna contabil si economic, parcursul unui an se poate sintetiza intr-un bilant al realizarilor sau al esecurilor.

Inventarul de mai jos este mai mult o constatare si mai putin o amendare a evenimentelor trecute si este repartizat pe 12 luni, asa cum, de altfel, stipuleaza si codului fiscal.

Am uitat sa precizez: profitul exercitiului personal sunt imaginile.