După un vis de vară,
În toamna renăscută,
Tânjeşti la altă mare
Demult necunoscută.
Şi ca să-nşeli ispita
Ce zilele trecute,
Cu cântecul său aspru
Ţi-a încrustat trei cute
Pe fruntea-ţi de sihastru,
Înfrânt-ai voci sub soare
Uscate de fervoarea
Arşiţei gurii lor
Ştiind că picătura
de mare, plânsă toată,
În intrigă de seară,
Uda-va-ţi antipodul
Celestei aurori.
Foarte frumos, dar ce e ala soarele sau alta sursa de lumina?
Este soarele. Nu ma intreba cat m-a durut ochiu’ dupa pozele astea…
frumos si sensibil. ca deobicei 🙂