” – Desi nu mai vad foarte bine, ma pot misca iar daca cineva imi repara oglinda, voi fi cea mai Exacta din tara.”
… este fraza pe care parca o aud de fiecare data cand ma uit la acest aparat.
I-a apartinut bunicului. A fost aparatul cu care a lucrat in mod curent. Timp dei 40 de ani.
Ultima data cand a vazut un film, a fost in ’89. Si era alb negru, ca de obicei. Nu din snobism, ci din nevoie. De film color nu erau bani.
Apoi, timp de 16 ani, aparatul a avut regim de camera obscura fortata. Toata lumea l-a uitat. Ceea ce, in definitiv, este mai bine, pentru ca nu a riscat sa ajunga la gunoi.
Acum, pentru el, vremurile s-au schimbat.
De ziua lui, o sa intreb aparatul ce filme ii plac si probabil imi va raspunde sec: ORWO.
vezi ca ai un fungus de toata frumusetea pe aparatul bunicului.
daca tii la aparat, da-l la curatat.
Asteptam o poveste ca asta. Simpla, fara „fas”, dar spusa asa… din suflet.
Dintre poze, „2”-ul e pe sufletul meu.
La mai multe poze asemenea, la mai multe povesti asemenea. 😉
si mie mi-a placut comentariul mai ales partea „seaca” cu orwo….misto…si pozele la fel …foarte frumoase….