Caligrafia e o turmă de idei
Ce fuge ordonată în culoarea-aleasă,
O mâni dibace în cântec de condei
Cu care torci a literelor lână deasă.
Caligrafia e măsura rotunjimii
Vocalelor ce şiroiesc pe buza ta,
Iar scrierea-i expresia cruzimii
Cu care-nmoaie tocul tău, hârtia mea.
Caligrafia este seva florilor tăcute,
A imortelelor cu iz elegiac,
Este întruchiparea zilelor trecute,
E visul măzgălit pe coajă de copac.
Like 🙂
Mi-e tocul greu in aste vremuri
Si-mi ploua mintea doar cerneala alba,
Se prabusesc ideile-n stancoase tarmuri,
Ce jinduie trandav singuratatea dalba.
Cand apa-si va croi fagas prin flama,
Iar calimara iarasi se va umple-n noapte,
Caligrafia ce va dantui-n pantofi de dama,
Iti va sopti arome si idei de fructe coapte.
Acum abia ce moare iarna,
In raze mult prea timide de soare.
Puroiul si rutina in cuvint se toarna
Si putred urla in a primaverii boare.
Astept sa-mi ploua libertatea,
Sa-mi treaca miopia de cuvinte,
Apoi sa-mpodobesc copaci cu castitatea
Acelor ani de-amoruri si morminte.