Navi-gând

Prova-mi pup-albastră pupă
Lin tăind al mării țest,
Vitejia-i lung țesută
In a apei viu protest.

Lasă-mă să fiu ca vântul,
Ici acum, și colo-n zare,
Și-ascultând acum cuvântul,
Valul tău, fie-mi cărare.

Nu-i speranță mai acută
Decât luna din siaj,
Apele, profund ascultă
Gaura-mi din carenaj.

Îmblânzind acum toți peștii
Cu măsura ce-o cunosc
Alcestis acum transformă
Fauna-n a’ mele oști.

Și de-or fi chiar eoni, parcă,
De-or trecea în clipe verzi
Toți ce ‘or visa la Arcă,
Vor găsi tot ce nu crezi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.