Prova-mi pup-albastră pupă
Lin tăind al mării țest,
Vitejia-i lung țesută
In a apei viu protest.

Lasă-mă să fiu ca vântul,
Ici acum, și colo-n zare,
Și-ascultând acum cuvântul,
Valul tău, fie-mi cărare.

Nu-i speranță mai acută
Decât luna din siaj,
Apele, profund ascultă
Gaura-mi din carenaj.

Îmblânzind acum toți peștii
Cu măsura ce-o cunosc
Alcestis acum transformă
Fauna-n a’ mele oști.

Și de-or fi chiar eoni, parcă,
De-or trecea în clipe verzi
Toți ce ‘or visa la Arcă,
Vor găsi tot ce nu crezi.