Aşa se vede de la pensiunea cu acelaşi nume, nu din peşteră. Pensiune la care am ajuns pe un drum forestier (?) de vreo 6 kilometri, făcuţi pe ceaţă si noapte. Dacă ar fi fost zi, nu cred ca m-aş fi incumetat să-l străbat. Pasagerii se uitau cu groază pe geam iar eu nu ma gândeam decat la Top Gear Bolivia Special.
Long live Logan !
Pozele sunt făcute la oraaaa… nu mai ştiu, de dimineaţă, după discuţii interminabile cu gazda şi o pensionară şi doar 3 ceasuri de somn.
Poate s-ar fi cuvenit să scriu ceva de ziua Franţei, dar cum e criză, vorbesc despre ciulini.
Ei, ciulinii ăştia de iulie cresc, nici mai mult, nici mai puţin, lângă Academia Română (sediul nou).
Ştiti voi, aia, mândria naţională, cu somităţi din toate domeniile.
Cam aşa arată grija faţă de valorile naţionale – şi la propriu, şi la figurat.
… de la Seine,
… de la mer,
… du lac,
… du marasme,
C’est ici que je trouve
Mon dernier fantasme.
…bună pentru cocktailul de primăvară ce va să vină.
“N-avem de toate” era o vorbă. Asa e şi în pădurea Cernica în săptămâna asta a anului. Lipsă. De verdeaţă. Mă aşteptam să văd nişte brânduşe, dar acestea au fost înlocuite – cu oarece succes – de ceva floricele albastre de primăvară, al căror nume imi scapă.
În schimb, abundenţa de frunze uscate ce captuşeşte solul este de-a dreptul descurajantă şi te face să te uiţi în sus. Ceea ce am făcut şi eu şi mi-a intrat soarele-n ochi, după cum se vede.
