Voiam sa scriu un text plin de învăţăminte, pe alocuri filosofic. Din fericire, lipsa de somn şi absenţa puterii de concentrare mă determină să las imaginile să spună povestea pe care am citit-o în aceste trunchiuri. Interesant este însă faptul că istoria respectivă mi s-a relevat în doar cele câteva secunde cât am stat în faţa copacilor căzuţi. Poate vă place şi vouă.
Ar fi interesant sa organizam un test psihologic in care sa prezentam imaginile astea pe rand la 20 de subiecti sa vedem cat de mult difera interpretarile/gandurile/ideile sugerate de acestea.
Comunica mult, ma duc cu gandul in locuri sau chiar ma linistesc….
1 si 2, buna treaba
Mangaiata de privire, scoarta rasufla usurata si se dezvaluie in toata-i splendoarea. Apoi mana se zvarcoleste zadarnic in incercarea ei de a atinge lemnul de sub coaja (E doar o poza…). In cele din urma, mana renunta, ochii se dau si ei batuti, odoratul are o functie imaginara, iar sufletul zboara concentric asemeni inelelor din lemn. Doar urechile mai asculta acum povestea oranj cu miros de ploaie a bietului copac!
interesant!
imi place seria, cromatica excelenta, poate tonurile de portocaliu si rosu sunt cam intense dar e ok, si DOF bun, excelent, bafta la pozat
Super set.
Test psihologic, voyeurism, ce conteaza, hai sa dam mana cu mana si facem un club de psihologi amatori. Eu deja mi-am dat verdictele in privinta celor 4 comentarii anterioare: narcisism, invidie, discretie, pragmatism.
Ei, am glumit.
Keep up the good work, brother 🙂
daca inchizi ochii dupa ce ai privit adanc, chiar poti sa simti mirosul cald si greu al lemnului