8 comments

  1. Hi,
    geniala, dar cum ai facut-o???
    Nu sint fotografa ci asistenta medicala, deci nu-ti pot „fura” nici idea nici technica, dar cum ai facut fotografia asta, domnule? Imi tot bat capul.
    Idea e super… strada asta infinita…cui ii pot da prioritate…si un singur copac clonat…
    Mi-ar place sa o am la mine in living si sa ma hipnotizeze in fiecare zi si sa visez ca pot patrunde intr-o poveste fara sfirsit (asa ca fotografia asta …)
    Multumesc Ionut si o seara placuta

  2. E interesanta dar totodata inspaimantatoare. Simt ca alunec, ca o iau la vale catre centrul sensului tau giratoriu care imi sugereaza mai mult un vartej.

    Parca ma si simt alunecand printre crengile copacilor, zgariindu-ma de ele, incercand sa ma agat intr-o disperata si ultima tentativa de salvare. Singura raza de speranta vine de la acel ‘cedeaza trecerea’… cand voi ajunge in dreptul lui poate voi reusi sa opresc, sa las pe altcineva sa derapeze inaintea mea, catre acel centru ce ne absoarbe incet dar sigur…

    Ajutoooooooor !

  3. Salut Ionut,
    vorbeam acum citeva zile cu un prieten despre arta moderna(despre expozitia permanenta din Centru Pompidou din Paris) el era total contra, gaseste arta moderna ca fiind prea simpla prea putin lucrata etc. etc. etc.
    Mi-a dat exemplul unui tablou une era pictata o mingie de ping-pong, era total indignat si mai gasea si pervers ca un asemenea tablou se estimeaza la sute de euro… si deci mi-a tinut un discurs fierbinte.L-am intrebat cind a vazut acel tablou, mi-a raspuns ca l-a vazut acum 4 ani. Ce e important e senzatia provocata!Ex: frustrarea prietenului meu, alunecarea Danei, senzatia de hipnotizare a mea…secretul se gaseste in lucrurile simple.
    Merci
    (Alex e in concediu ca nu si-a mai dat de mult cu parerea…?!)

Dă-i un răspuns lui DanaMihaela Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.