Foc de abur călător
Ce, rotindu-se-n vâltoare,
Ţese-n rourii de apă,
O icoană, un izvor.
Pasărea ce-acum vorbeşte
Tot ce vântul a ascuns:
Împărat de fi-voi uns,
Latineşte.
Chiar acum, când vifor simţi,
Rupere de nori în prag,
Ochii-ţi sunt un mur în rug,
Printre zimţi.
Ai muşcat din măr de fier
Să-l topeşti în a ta gură,
Într-o noapte din Scriptură,
Şi să pier.
Si textul asta tot al tau e ?
Prima e superba!
Da. Merci.
Daca o tii tot asa, asteptam un volum 😉 Iar dintre poze, imi plac penultima si ultima (norul imi seamana cu o inghetata la cornet). Penultima cel mai mult. You have great gifts
Multumesc inca o data pentru aprecieri, dar as dori sa stiu si eu cine „asteapta” acel virtual volum. 🙂
E rosie, are pete negre si aripi si de obicei o gasesti singura pe frunze, visand. Astept un volum real, nu virtual.