Vin să ciugulească rana,
Ba nu, să o coasă cu ale lor ciocuri mici,
Dar tu te-ai depărtat de ele, rănile
Inițiale
Și ai trecut mai departe, la altele.
Și simți zăpada umplandu-le cu rece,
Poate așa se vor vindeca la un moment dat,
Și totuși, ai vrea sa auzi cum contratimpul vindecării
Te ajunge din urmă,
Dar este doar o visare, căci mierlele sunt anacronice
Și nu cunosc zăpada.

Când pun soarele în praştie,
Zboară chiciura de vrăbii,
De pe-a drumului copastie,
Înspre abur de corăbii.

Nourii, de frig se-adună,
Nelăsându-şi nici un fulger
Să se uite după lună,
Cum o fur-acum un înger.

Scurt e timpul, şi e rece,
Sticlă-i aerul pe piele,
În ciulini şi prin nuiele,
Ne-om întrece.