„- Un cent pe minut, un cent pe minut” spune reclama.
„Un gard pe zi” as parafraza eu, cu gandul la numarul echivalent de obstacole din cursa numita „viata”.
Si pentru ca aceasta necesita strategii similare celor din jocul de sah, nu pot spune decat ca finalitatea ei este MAT la Gard 7. Adica Duminica.
Dzeule…ultimile poze ….trezesc imagini in mintea de trista amintire:(…lipsea prezenta in poze a 2 conductori electrici…si….asta e tot š
Tare de tot mesajul. Cred ca ar fi mers ca ultima poza sa fie un gard dupa care sa se vada un cimitir :).
Mda! tz! tz! simteai tu nevoia sa ne zgindari…, si bine ai facut! š
Sa ne uitam in Bucuresti, un pic: avem atitea garduri in suflet, incit fiind prea grele de purtat, le-am pus la geamuri, la usi, intre sinele tramvaiului, intre noi, etc etc etc… cred ca este nostalgia vremurilor fara gripa aviara care ar fi fost gasita neputincioasa in fata „Fratilor Petreush”.
Stimate/stimata AIWA, iti recomand, fara rautate ( ti-as fi scris pe mail daca l-as fi avut, nu public!), daca tot pomenesti de Creator, scrie-i macar numele intreg, nu-L „adapta” jargonului cotidian, indiferent cit de plastic ar suna. Nu cred ca ti-ai dori ca El sa-ti rosteasca numele gresit, la un Moment dat. Cu prietenie:)