Drumul petrolier

După cum spuneam ieri, duminica trecută am pornit spre Vulcanii Noroioşi. Ne-am amintit însă că acum aproape 3 ani, din aceeşi grabă de a prinde zorii pe plaiurile amintite, am greşit traseul şi am nimerit pe un drum petrolier. De data asta, ne-am apucat să căutam respectivul traseu, pe care îl găsisem foarte interesant. De întrebat nu aveam pe cine întreba, singurii oameni la ora aceea –  7 dimineaţa – fiind cei care ieşeau de la cârciumă, iGo-uşl nu stia de drum etc. Norocul cu Garminul care are inventariaţi şi copacii de pe marginea drumului.

Siguri de traseu am fost abia când am văzut prima sondă şi prima ursoaică. După vreo 15 minute de mers prin gropi şi pietriş, trecând pe lângă o stână, am ajuns la locul pe care îl descoperisem acum aproape trei ani: o vale pe care zac împrăştiate resturi de utilaje petroliere. Anul ăsta parcă erau mai puţine decât la anterioara escapadă. Nu mai era nici un paznic, în schimb am văzut şi mai ales am auzit un ciurdar nebun – care vorbea cu vacile într-o limbă ştiută numai de el – şi câinii care ne-au pus pe fugă şi data tecută.

Continuarea, mâine.

1 comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.