Pe coclaurile de lângă Vulcanii Noroioşi cresc ierburi. Lungi, plecate, blonde, lascive, toate indiferente la atenţia fotografului. Stau smocuri-smocuri pe dealuri ce-alunecă transformând peisajul, rupând drumuri, dărâmând stâlpi şi îndoind conducte. Doar pe ‘ici, pe ‘colo mai apare câte un copăcel sfrijit, cu ADN-ul mâncat de ţiţei, iar petele de culoare sunt date de câte un măceş rătăcit.