Eşti isoscelul dintr-o joi,
Cu bisectoarele mascate,
Paloare de pudicitate
Au unghiurile dintre noi.
Eşti un pătrat cu buze moi,
Ciclop ţi-e cercul ce mă-ntrece,
Tot încercând să mă disece
Cu reci priviri de PI pe doi.
Eşti geometricul din mine
Ce-mprăştie vederea-n spaţiu,
Şi ca-n satiră de Horaţiu,
Împarţi tangentele-n cosine.
Sunt sfera nevăzută-n roi,
Ce-urzeşte lent o mediană,
Într-o problemă diafană
A matematicii în doi.
Am pozat până am vazut mistreţu’. Apoi am plecat repejor spre casă.
Asa am vazut eu iesirea de ieri, 11.11.2011 cu Orasul.ro. Folosit puţin spre deloc monopiedul, mişcatele au avut prioritate, mai ales că a şi fost cam friguţ.
După un vis de vară,
În toamna renăscută,
Tânjeşti la altă mare
Demult necunoscută.
Şi ca să-nşeli ispita
Ce zilele trecute,
Cu cântecul său aspru
Ţi-a încrustat trei cute
Pe fruntea-ţi de sihastru,
Înfrânt-ai voci sub soare
Uscate de fervoarea
Arşiţei gurii lor
Ştiind că picătura
de mare, plânsă toată,
În intrigă de seară,
Uda-va-ţi antipodul
Celestei aurori.
