– Cum găseşte un soldat o oaie, în lanul de porumb ?
Astrul Ceţii
Printre crengi de nemurire,
Te-am văzut înmugurind,
Soarelui dator fiind,
Să îţi fac acum vorbire:
Timpului i-am dat culoare
Din paleta-mi de tenor
Şi-l opresc din al său zbor
Prin nuanţe de paloare.
Ţi-am ţesut din lut şi rouă
Pe-oglindă de cer senin,
Mantie de boltă nouă,
Să-mi zâmbeşti iar, opalin.
Atinge-mă
Zgârie-mă pe pământul
Pielii mele de aramă,
Ară-mă încet cu gândul,
Leagă-mă cu o năframă.
Creşte-mi iarba în privirea
Verde, ce-o îndrept spre tine,
Tremur-o în nemurirea
Sângelui ce-mi curge-n vine.
Calcă-mă cu simţuri grele,
Rupe-ţi lanţurile toate,
Să te simt pe jumătate,
Simplă, între aripile mele.
Dimineaţă
Orişicât de verde pare,
Albul cerului albastru,
Am văzut în zori de zare,
Violet, pe crug, un astru.
Galbenul de păpădie
Moale, toarce-acum un roşu soare,
Văd în turn de-abaţie,
Portocala ce răsare.
Palidă, regretă luna
Şi se-nvăluie în ceaţă,
Rupe-a viselor cunună
Într-un colţ de dimineaţă.
Fuga
Când pun soarele în praştie,
Zboară chiciura de vrăbii,
De pe-a drumului copastie,
Înspre abur de corăbii.
Nourii, de frig se-adună,
Nelăsându-şi nici un fulger
Să se uite după lună,
Cum o fur-acum un înger.
Scurt e timpul, şi e rece,
Sticlă-i aerul pe piele,
În ciulini şi prin nuiele,
Ne-om întrece.
