Că e ziar, fapt sau ideal, adevărul nu este aşa căutat cum era acum 18 ani. Dacă atunci toţi îl voiam cu orice preţ, acum a cam dispărut din viaţa noastră. Doar pe la colţuri de stradă mai vezi din loc în loc, carcase părăsite şi golite de conţinutul obiectiv al reprezentărilor omului.
Curajul este o frică ce şi-a spus rugăciunile. Dorothy Bernard
Curajul este graţie sub presiune. Ernest Hemingway
.
.
.
Curaj găină, că te tai !
Curaj burlane, că te vând !
În plimbarea de ieri am văzut ţeava pe unde curge curajul. Avea abţibild cu indicaţii despre izvor. Din păcate, precipitaţii n-au mai fost demult aşa că era uscat şi n-am reuşit nici măcar să aflu ce culoare are. Nu-i nimic, o să mai trec pe la el, poate voi avea noroc.
Dar dacă mă uit la burlanul greşit ? Uneori am senzaţia că privirea-mi nu este îndreptată în direcţia bună şi că izvorul pe care-l caut este doar un firicel subteran, ce-mi umblă tot timpul sub picioare şi care se arată doar atunci când calc apăsat.
„Aceste case din temelia lor sunt înălţate de luminatul domn Io Constantin Basarab Voevod fiului său Constantin Brancoveanul, începându-le şi sfârşindu-le la leat 7206 şi la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul”
şi
“A doao zi, octombrie 27 dni – scrie Greceanu – s-au rădicat Mariia Sa cu totul de au purces şi au mersu la Potlogi, unde şi căşile de acolo ispravite găsindu-le de zidit, numai doao zile au zăbovit. Deci au purces de au mers la Mogoşoaia şi de acolo au venit la scaunul Bucureştilor la noiembrie 1 dni, leat 7207, impreuna cu toată boierimea viindu cinesi la căşile lor”
Probabil ca în 2008, recolta de stuf va fi singura îndestulatoare şi de calitate în România. Că orzu’, secara şi grâul, deşi deficitare, se exportă. Aşa că, băieţi, la stuf. E bun şi la pozat.
