In rolul principal – Peştele
De multe ori am visat că zbor, dar în chip de peşte, niciodată.
Apoi am vazut Big Fish şi atunci mi-am dat seama ca nu trebuia să-l visez, ci să-l traiesc.
Şi ca să-l traiesc, trebuie să-l mănânc. Dar mie nu-mi place peştele decât la Rex Hunt, la TV. Sau în fotografii.
Şi atunci l-am pozat.
A se servi cu Emir Kusturica şi Tim Burton.
… ceai este unul de rascruce. De definire a sinelui, de asumare a viitorului sau de renuntare.
Amalgamul de ganduri este fumat cu nesaţ, istovitoarea revenire la realitate invadand incaperea.
Este prima zi din samptamana sau a 2-a dupa unii, dar atata timp cat seamana cu duminica de ieri, nimic nu o face mai putin… frumoasa.
In asa Duminca mohorata, ceaiul bun este singurul lucru pozitiv.
Savurat la Carturesti – intr-o zumzaiala intelectuala, la Ceainaria Cotroceni – intr-o psihedelica liniste, sau la Pipe si Carti intr-o atmosfera mai boema, ceaiul de calitate este panaceu pentru suflet si trup.
O privire in coltul ochiului sau o sclipire in geam sunt de ajuns pentru a acompania ceremonia personala de degustare a ceaiului.
Sa facem liniste asadar, sa ascultam bolborositul apei care fierbe si apoi sa inchidem ochii adulmecand ultima respiratie a plantei, din infernul aromat al ceainicului.
„- Cine sunt eu ?” – intreba ceaiul
Daca e sambata seara si vrei sa te distrezi in Bucuresti, ai o multitudine de variante. Cert este ca dansul, muzica sau alcoolul, separat sau impreuna, te vor face sa vezi Bucurestiul altfel. Mai precis, asa:
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar vestmânt –
Stam singur în cavou… şi era vânt…
Şi scârţâiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig –
Stam singur lângă mort… şi era frig…
Şi-i atârnau aripele de plumb.
„Versuri”, Iaşi, an I, nr 2, 1 oct 1911, p 22 (semnată George Andoni)
Din volumul „Plumb”, 1916
Nimeni nu se aşteaptă să moară. Acesta e un lucru ce li se întâmpla numai altora.
Aseara, am fost asaltat de cunoscuţi cu mesaje în care deplangeau moartea Laurei Stoica.
Neobişnuit de multi, ţinând cont de faptul ca Laura nu mai era demult în lumina rampei şi se ţinea departe de atentia presei mondene.
„Ca să vezi ce înseamnă un om de calitate şi ce reacţie generează dispariţia lui”, îmi spunea un foarte bun prieten.
Laura Stoica, odihneşte-te în pace !
