www.dipse.ro

Pentru ca primavara se lasa asteptata si soarele se incapataneaza sa ramana mai mult dupa nori, am incercat sa-mi aduc aportul la lumina si caldura.
Cel putin la cea sufleteasca.

” – Desi nu mai vad foarte bine, ma pot misca iar daca cineva imi repara oglinda, voi fi cea mai Exacta din tara.”
… este fraza pe care parca o aud de fiecare data cand ma uit la acest aparat.

I-a apartinut bunicului. A fost aparatul cu care a lucrat in mod curent. Timp dei 40 de ani.

Ultima data cand a vazut un film, a fost in ’89. Si era alb negru, ca de obicei. Nu din snobism, ci din nevoie. De film color nu erau bani.

Apoi, timp de 16 ani, aparatul a avut regim de camera obscura fortata. Toata lumea l-a uitat. Ceea ce, in definitiv, este mai bine, pentru ca nu a riscat sa ajunga la gunoi.

Acum, pentru el, vremurile s-au schimbat.
De ziua lui, o sa intreb aparatul ce filme ii plac si probabil imi va raspunde sec: ORWO.

Cine nu a asteptat cu emotie – in sens negativ – momentul recrutarii, respectiv al incorporarii ?

– Bai, astia ne dezbraca in pielea goala, si doua babe se uita la „dotare” si iti spun daca esti bun sau nu pentru armata.

Acelasi refren cu mici variatiuni, aceeasi teama de a fi incorporati intr-un sistem jalnic. Mi-am adus aminte de un amic care a reusit sa-si amane armata dand spaga o punga cu mufe de calculator…

Baieti, stati linistiti, ca de anul acesta scapati. Mai sunt 18 secunde !

ATENTIE !
Imaginea de mai sus este reala iar tabela „sufera” de o eroare de afisare !

Nu de putine ori m-am gandit in ultima vreme la casa bunicilor. Neobisnuita pentru oraselul in care traiau. Mare, impunatoare, cu etaj. A starnit multe invidii la vremea constructiei si mult timp dupa aceea, in ciuda faptului ca a fost ridicata cu mare efort si multe sacrificii.
Acum este trista, nelocuita dar inca impunatoare si multi se uita la ea stramb.
I-am promis ca dupa ce-i fac poze, voi avea grija sa-i redau viata si sa-i scriu istoria asa cum o stie ea.

Azi-noapte a fost eclipsa, dar ca de obicei, am ratat momentul, concentrat fiind asupra altor lucruri.
Ca de exemplu de ce nu ne spun extraterestrii „Hello, v-am vazut, dar nu sunteti pe gustul nostru.”
Macar sa ne fi trimis o misiva intr-o sticla stelara, in care sa ne spuna „Degeaba va holbati la noi prin fundurile alea de borcane, ca n-o sa ne vedeti niciodata.”
De aceea, am hotarat sa nu ma mai uit in sus, dupa cai verzi, ci pe pamant, dupa lucruri omenesti.
Si atunci am gasit mesajul mult cautat.