Daca tot este azi concursul Le Mot d’Or, si tot este anul francofoniei, m-am gandit ca nu strica ceva din Paris.
Pentru ca acolo merge castigatorul competitiei amintite.

Am observat ca toate locurile periculoase genereaza o atractie de multe ori fatala. Mai ales atunci cand nu stie nimeni ca le vizitezi, cand n-ai telefonul mobil la tine si mai ales cand nu esti atent.

La fel si acest depozit de deseuri de la uzina chimica din Ocna-Mures, ce prelucreaza clorura de sodiu si derivatele din zacaminele locale.

„Selenar” e un cuvant banal pentru a caracteriza peisajul straniu ce se deschide in fata ochilor odata urcat pe muntele alb, de steril. Sus, din tevi ruginite, se scurg lichide de culori putrede, iar mirajul lor in lumina apusului este maxim.

Recomand tuturor celor care vor sa fotografieze locatii similare sa ia aminte la faptul ca aceste depozite de deseuri se comporta ca nisipurile miscatoare.
Eu am fost norocos.

Pentru ca primavara se lasa asteptata si soarele se incapataneaza sa ramana mai mult dupa nori, am incercat sa-mi aduc aportul la lumina si caldura.
Cel putin la cea sufleteasca.

” – Desi nu mai vad foarte bine, ma pot misca iar daca cineva imi repara oglinda, voi fi cea mai Exacta din tara.”
… este fraza pe care parca o aud de fiecare data cand ma uit la acest aparat.

I-a apartinut bunicului. A fost aparatul cu care a lucrat in mod curent. Timp dei 40 de ani.

Ultima data cand a vazut un film, a fost in ’89. Si era alb negru, ca de obicei. Nu din snobism, ci din nevoie. De film color nu erau bani.

Apoi, timp de 16 ani, aparatul a avut regim de camera obscura fortata. Toata lumea l-a uitat. Ceea ce, in definitiv, este mai bine, pentru ca nu a riscat sa ajunga la gunoi.

Acum, pentru el, vremurile s-au schimbat.
De ziua lui, o sa intreb aparatul ce filme ii plac si probabil imi va raspunde sec: ORWO.

Cine nu a asteptat cu emotie – in sens negativ – momentul recrutarii, respectiv al incorporarii ?

– Bai, astia ne dezbraca in pielea goala, si doua babe se uita la „dotare” si iti spun daca esti bun sau nu pentru armata.

Acelasi refren cu mici variatiuni, aceeasi teama de a fi incorporati intr-un sistem jalnic. Mi-am adus aminte de un amic care a reusit sa-si amane armata dand spaga o punga cu mufe de calculator…

Baieti, stati linistiti, ca de anul acesta scapati. Mai sunt 18 secunde !

ATENTIE !
Imaginea de mai sus este reala iar tabela „sufera” de o eroare de afisare !