Pe Teodor Boşca ni-l amintim mereu, nu doar în 5 februarie, ziua lui de naştere. Ni-l amintim ca model de dascăl şi expresie a unui spirit literar universal ce te îndeamnă să te cultivi fără încetare.
* Sonetul 19 de W. Shakespeare în traducerea lui Teodor Boșca.
A înflorit din nou, acest exemplar care i-a servit pictorului ca model pentru ultimul tablou cu flori (2010) rămas neterminat. De ziua căsătoriei noastre – 16 februarie 1971 – îi „trimit” în dar, culoarea nealterată a florii şi a gândului meu.
(căsătoria civilă din 16 februarie şi cea religioasă din 21 februarie 1971)
Naşa
Mărioara avea o distincţie
aristocratică ereditară; un simţ şi o înţelegere a realităţii epocii pe care o
traversam şi, de pe urma căreia, a suferit ca refugiat din Basarabia. Naşa
noastră era o înţeleaptă: nu ne dădea sfaturi în mod direct, ci ne povestea întâmplări
din care aveam foarte multe de învăţat.
Naşul Mișu, profesor universitar la A.S.E., a „importat” în România, din mediul academic din SUA, ştiinţa Marketingului, pe care a îmbogăţit-o cu multe studii de specialitate recunoscute în străinătate. Temperament dinamic, de o vastă anvergură ştiinţifică, a avut mai mulți discipoli. Naşa Mărioara şi Naşul Mişu ne-au fost model în multe privinţe, pentru care amintirea lor rămâne vie.