(7 iunie 1910 – 21 februarie 1989)

Pașii de urmat în cazul unui eșec

Omagiul cel mai firesc și mai prețios pe care îl putem aduce părinților noștri, este să ne însușim învățăturile pe care ei ni le-au dat sau ni le dau prin exemplul lor, prin comportamentul lor sau, în mod explicit, prin cuvinte.

De la Tatăl meu, am învățat: în cazul unui eșec:

• Să nu ne supăram pe ceilalți.
• Pe noi înșine, să ne certăm cu moderație, ca să ne rămână suficientă sămânță de energie și voință, să reintrăm în luptă.
• Să descifrăm și să analizăm singuri sau cu ajutor de la ceilalți, minusurile noastre care ne-au condus la eșec.
• Să nu ne jenăm să cerem ajutor, că să ne limpezim cauza sau cauzele eșecului.
• În funcție de context, să cercetăm, să învățăm sau/și să exersăm mai mult
• Apoi, mai stăpâni pe noi, să intrăm cu mai mult curaj, în competiție.
• Dacă e nevoie, s-o luăm de la început.

Un exemplu :

După ce am căzut la examenul practic de șofat, am urmat pașii enumerați. Și, la a doua încercare, am reușit în condiții foarte bune. „Colega” de examen a făcut totul pe dos: a acuzat examinatorul de nereușita ei, fără să o intereseze cauzele pentru care „a picat” testul; iar, la repetarea examenului, frâna de mână trasă, i-a ratat permisul pentru a doua oară.

Părinții mei, oameni simpli, de rând, au fost, pentru mine, cei mai iscusiți și valoroși înțelepți; bogăția lor a fost familia cu 4 copii, nu reperele materiale.

Mulțumim, părinți iubiți și mereu lângă noi, copiii !