by ·0 Comments

Trubaduri extras 3

Trubaduri extras 4w

(extras din introducerea volumului)

Despre acest volum şi despre autorul ei, am vorbit într-o împrejurare care s-a ivit, cu doamna Sorina Bercescu, distinsa Profesoară de literatură franceză de la Universitatea din Bucureşti. Aceasta a elogiat traducerea realizată şi a fost mai mult decât surprinsă că cineva – aici Teodor Boşca – poate stăpâni şi mânui cu atâta dexteritate poetică şi mare ştiinţă limba străină, fără să fi ieşit vreodată din România.

În multe privinţe, vremurile erau potrivnice unui intelectual de anvergura sa.

TRUB PROVENSALIp1w

TRUVERII p1w

MINNES p1w

TRUB ITALIENI p 1w

TRUBPORTUGHEZIp1w

Şi totuşi, cartea a apărut în condiţii grafice excelente, datorită „prieteniei” unui grup de truditori talentaţi de la editură. Teodor Boşca vorbea cu multă recunoştinţă despre ei. Iar în acest context, eu l-am auzit vorbind cel mai adesea despre prietenul său, talentatul grafician Emil Chendea prin a cărui contribuţie stilistică la cele 2 volume („Sonetele” şi „Trubadurii”)  cartea – ea însăşi – a devenit un „obiect de artă”.

pagmultp1

pagmultp2

 

 

by ·0 Comments

Întotdeauna am aniversat în 16 Februarie, ziua Familiei Noastre. A fost data la care, în 1936, părinţii mei s-au căsătorit. Familia era un TOT unitar şi, an de an, la 16 februarie, noi, cei 4 copii ai familiei Marcu, ne întorceam ACASĂ, la Ocna-Mureș, la Părinţii noştri, chiar dacă viața ne-a purtat pe cărări diferite.

Aveam sufletul plin de dragoste şi admiraţie pentru stâlpii casei – Mama şi Ticu – iar ei ne povesteau câte şi mai câte despre zile bune şi zile grele, din cele pe care le ştiam ori nu le ştiam, iar noi, fiecare după puterile lui, trăgeam câte o învăţătură.
Socotind, pentru toate acestea, ziua de 16 februarie, una cu noroc, şi eu am ales-o pentru cununia mea cu pictorul Costan Dipşe care a acceptat data cu plăcere. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu o căsătorie care a durat 40 de ani, cu multe împliniri, cu un fiu mult iubit şi iubitor de părinţi.

Mă plec în faţa amintirii Părinților mei – Ana și Emil Marcu – mulţumindu-le că au fost pentru mine și frații mei un model în viaţă, model de răbdare, de simplitate, de curaj, de hărnicie şi, nu în ultimul rând, de credinţă.

img027w

by ·0 Comments

Teodor Boşca făcuse dovada talentului său, a măiestriei sale poetice, prin publicarea de-a lungul timpului, în revistele literare din Cluj, a diferitelor poezii traduse din autori străini.
Sonetele lui Shakespeare aşteptau de multă vreme să fie publicate în volum.

Într-o vară mi-a povestit că un coleg de-al său de la Universitatea Bucureşti (al cărui nume nu-l voi dezvălui acum) a venit la Cluj, să discute în ce condiţii îl va ajuta să publice la Bucureşti, Sonetele. Gazda (Teodor Boşca), l-a invitat pe musafir la un restaurant iar acolo, musafirul i-a făcut următoarea ofertă: îi asigură publicarea volumului cu condiţia să semneze împreună traducerea sonetelor şi, evident, să împartă câştigurile. Teodor Boşca a respins oferta şi a rămas încă o bună vreme cu manuscrisul în sertar, până la preluarea lui de către Editura Dacia din Cluj.

Vorbind despre această carte – pe care mi-a oferit-o cu o dedicaţie extrem de preţioasă pentru mine, l-am întrebat care este sonetul lui preferat. Mi-a răspuns: „cel din mijloc”.

sonet50Ew

sonet50Rw

 

by ·0 Comments

În 5 februarie 2013, Teodor Boşca ar fi împlinit 91 de ani şi, cu siguranţă, ar fi împlinit toate proiectele literare pe care le avea “în şantier” – cum spunea el.

Pe Profesorul Teodor Boşca l-am văzut prima oară în 1961; făcea parte din comisia de admitere, la IP3 Cluj, Facultatea de Franceză-Română unde aveam să devin studentă.

Aici l-am avut profesor de limba latină şi franceză; mai apoi, la Universitatea Babeş-Bolyai profesor de limba engleză, italiană, literatură universală.

Ştiu că mai preda spaniola, portugheza, germana; ştia greacă, provensală şi vorbea curent limba maghiară.

Teodor Boşca a făcut dovada talentului său poetic prin traducerea Sonetelor lui Shakespeare, a Poeziei trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor şi a minnesängerilor, a Poeziei preromantice din Anglia, Franţa, Germania, Italia şi Spania.

Îl consider, alături de alţi discipoli ai lui, un model de dascăl şi un poet remarcabil.