Complexul „Casa memorială DIPȘE”

din satul Șurdești- comuna Șișesti – Maramureș

Câteva argumente pentru înscrierea lui în circuitul turistic al zonei

(adaptare și completare de Maria Dipșe, după un text propus de specialiști din Baia Mare)

Repere geografice și istorice

Complexul „Casa memorială DIPȘE” se află în Satul Șurdești, comuna Șisești, județul Maramureș, localitate care face parte din zona etnografică a Chioarului, subzona Fisculaș.

Sistemul Teritorial Chioar-Lăpuș este localizat într-un cadru geografic divers, remarcat prin resurse naturale și antropice. Multitudinea componentelor sale peisagistice, estetice, științifice, curative, recreative, îi conferă valoarea de areal turistic.

La începutul secolului XV, majoritatea așezărilor umane erau deja constituite. Satele sunt situate la altitudinea de 300 – 450 m având în partea de nord-est și nord masivul vulcanic Gutâi (1443m) și Igniș (1307m). Comuna Șisești și satele aparținătoare se încadrează în satele de tip răsfirat, cu vetre bine conturate. Aici s-a dezvoltat o economie complexă, axată în special pe creșterea animalelor, pomicultura și prelucrarea lemnului.

Comuna Șisești (atestata documentar în 1411, cu o populație de 1505 locuitori si satele aparținătoare) este situată in partea de nord a Chioarului, exact la sud de Baia Sprie. Cele 7 sate ale comunei (inclusiv Șisești) număra aproximativ 5829 de locuitori. Satul reședință de comună, Șisești este asociat numelui lui Vasile Lucaciu (1852-1922), unul dintre conducătorii mișcării memorandiste din 1892-1894 cu legături strânse cu familia Dipșe –  oameni-gospodari de frunte din satul Șurdești.

Satul Șurdești, atestat documentar în anul 1400 (cu 1407 locuitori) este situat la aproximativ 20 km de Baia Mare pe traseul Baia Sprie – Cavnic. Acesta își datorează faima, bisericii de lemn construită la 1754, cea mai înaltă biserică de lemn din Europa, cu pictură interioară, devenită în anul 1999 obiectiv al listei Patrimoniului Mondial UNESCO, alături de biserica de lemn din satul vecin – Plopiș – datată 1798, ambele considerate capodopere ale tipologiei arhitecturii bisericii de lemn din Maramureș.

Statutul juridic al imobilului „Casa memoriala DIPȘE”

Întemeietorul gospodăriei amplasate pe terenul generos aflat în proprietatea sa, Costan Dipșe a trăit până în anul 1915. Fiul său, Ioan, ca mezin, rămâne potrivit legilor nescrise ale comunității țărănești, să trăiască alături de părinți și să moștenească gospodăria. În această casă se naște Constantin Dipșe – viitor pictor, Gheorghe Dipșe – apărător al credinței greco-catolice și Viorel Dipșe – erou de război și alți frați – oameni de ispravă.

Imobilul trece prin diverse faze de deținere, iar în anul 2012, Maria Dipșe, soția pictorului Constantin Dipșe (cu susținerea fiului lor, Ion-Costan Dipșe) devine proprietar legal, prin cumpărare de la moștenitoarele de drept ale casei și cămării („găbănașului”), construcții aflate pe același teren. Pentru ca imobilul să fie complet în proprietatea Mariei Dipșe, rămâne de clarificat statutul juridic al terenului.

Date privitoare la construcția casei și exploatarea sa în timp

Arhitectura gospodăriei țărănești face parte din aria nordică transilvăneană a arhitecturii tradiționale și are note comune cu Maramureșul, Oașul și Lăpușul, asemănări cu zona vecină de peste Someș, a Codrului, dar și note deosebitoare. Casele de bârne de stejar și fag, au prispe cu stâlpi, cu sau fără balustradă. Acoperirea pereților cu o tencuială de lut se practica frecvent în secolul XIX. Vechiul acoperiș al caselor din aceasta zonă avea pantele mai înalte și purta învelitoarea din paie de grâu.

Starea imobilului construit în 1870, și a cămării – „găbănașului” construcție distinctă din 1892 peste beci, dovedea că cel puțin în ultimii 20 de ani înainte preluarea lui de către Maria Dipșe și fiul Ion-Costan Dipșe, acesta nu a beneficiat de îngrijire și mai ales de reparații.

Date cu privire la personalități și evenimente asociate clădirii

Gospodăria din Șurdești a familiei Dipșe are capacitatea de a evidenția succesiunea generațiilor aparținătoare unui „neam” mare, atribut cu dublu sens – număr mare de persoane, dar și existențe de excepție. Este locul în care s-au născut, au crescut și s-au format personalități ce au marcat istoria satului, spiritualitatea locală și națională. Astfel:

  • Memorandistul Costan Dipșe (1843-1915) va face parte din delegația ce va merge la Viena în anul 1892, pentru susținerea drepturilor românilor din Ardeal.
  • Fiul său, Ioan Dipșe – primar și jude local al localității Șurdești, se va afla alături de Vasile Lucaciu la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, pentru celebrarea Unirii.

Dintre fii lui Ioan Dipșe rămân în istoria locului:

  • Viorel Dipșe căzut în al II-lea război mondial;
  • Gheorghe Dipșe preot greco-catolic – închis 13 ani în pușcăriile comuniste pentru refuzul de a renunța la credință, autor al primului proiect de captare a apei izvoarelor și aducțiune a apei în sat, realizatorul și susținătorului material al Monumentului Eroilor din sat;
  • pictorul Constantin Dipșe – care a redat în bună parte din lucrările sale de pictură, atmosfera satului natal (1917-2010).

Toți s-au născut în această casă și s-au format în prima copilărie, în acest sat.

Evaluarea globală – Concluzii

  • Criteriul vechimii – valoare medie, ponderată prin aplicarea criteriului autenticității, datorită păstrării nealterate a clădirii, în proporție de 90 %; imobil datat prin inscripția sculptată pe tocul ușii de intrare, în limba română, cu caractere majuscule slavone; anexa (cămara) – găbănașul – a fost făcut de același proprietar (puțin probabil și meșter) în anul 1892, dată inscripționată în aceeași formulare și cu aceleași litere chirilice. Remarcabil este stilul scrierii – extrem de îngrijită, particularitate care ilustrează nivelul de educație a proprietarului (presupunem că a apelat la un meșter care cunoștea bine acest fel de inscripționare, rar întâlnit chiar și la bisericile de lemn; aceasta caracteristică se poate include și în aprecierea referitoare la unicitate.
  • Criteriul referitor la valoarea arhitecturală, artistică și urbanistică – valoare mare: arhitectura casei este reprezentativă pentru tipologia locuinței rurale din zonă, pentru ultimele decenii ale secolului XIX. Materialele introduse în construcție și tehnicile de prelucrare și asamblare aplicate componentelor arhitecturale au conservat autenticitatea care definește arhitectura vernaculară cu funcție de locuire, a satului românesc transilvănean. De exemplu, folosirea tehnicii alternanței elementelor orizontale ale sistemului de pereți Blockbau cu elemente verticale. Valoarea arhitecturală dar și artistică a stâlpilor galeriei este evidențiată.
  • Criteriul referitor la frecvență, raritate și unicitate – valoare mare: în epocă tipul arhitectonic al acestei case era frecvent, dar existența datei și inscripționarea ei în această manieră sunt rar întâlnite. Prin transformările arhitecturii tradiționale, petrecute în a doua jumătate  a secolului XX, la începutul secolului XXI, casa familiei Dipșe constituie un vestigiu ce exemplifică calități date de coerența structurală și a proporțiilor, astfel, valoarea sa a crescut.
  • Criteriul referitor la valoarea memorial-simbolicăfoarte mare: datele cu privire la personalitatea proprietarului originar, cât și a urmașilor săi, sunt elocvente pentru evenimentele perioadei, cât și pentru profilul cultural al satului, iar statura artistică a pictorului Constantin Dipșe, născut în această casă din Șurdești, a căpătat dimensiuni naționale și internaționale.

Așezările rurale în general, au născut și conservat multe secole, un sistem de viață comunitară cu valori precise și fundamentale, hotărnicite în succesiunea generațiilor. În ultimii 30 de ani, modificările în spațiul vizibil și în lumea valorilor imateriale sunt ireversibile și explicabile. Pe acest fundal, intențiile, nu numai declarate dar și eforturile efective, ale actualilor proprietari ai Casei Dipșe, lasă să se întrevadă o abordare mai prietenoasă în trăirea și asumarea timpului istoric.

Din perspectiva feluritelor obiecte vechi, documente scrise și audio, fotografii ce vor fi expuse alternativ, destinul particular al Casei Dipșe – cu valoare de monument istoric și monument memorial – împlinește o evocare recuperatorie a istoriei reale a Șurdeștiului, sat de țărani crescători de animale, meșteri ai prelucrării lemnului și nu în ultimul rând, agricultori.

Următoarele acțiuni vor susține reconstituirea unei lumi speciale și de importanță vitală a amintirii dar și o efervescență proiectată spre viitor:

  • expoziții temporare cu panouri după operele de artă diverse ca tehnica create de pictorul Constantin Dipșe,
  • întâlniri cu oameni de cultură din diferitele zone ale țării,
  • întâlniri cu caracter instructiv-educativ cu generații succesive de elevi ai școlii din sat ce poartă numele artistului,

Vizitele musafirilor – asistate în limba română, franceză, engleză și italiană – vor cuprinde explicații integratoare despre axa geografică Biserica din Șurdești, Casa memorială Dipșe și Monumentul eroilor satului căzuți in cele două războaie mondiale –construit pe stânca denumită „Bulbucul Mic”.

Toate vor fi în acord cu istoria Casei cu valoare de monument memorial.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.