Ni se duc profesorii, ba chiar colegii: Doamna Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Matei Călinescu, CMI-iul/ Cornel Mihai Ionescu. Acum Doamna Comorovski. Rămân amintirile. De fapt, nu numai amintirile ci mult mai mult, enorm de mult: ceea ce ei ne-au transmis ex catedra şi prin exemplul viu. Ne-au construit ca oameni şi ca profesionişti. Să le mulţumim din toată inima şi să ne rugăm pentru ei!
Cornelia Comorovski – “Doamna”
o profesoară, un prieten, un om
(11 mai 1925 – 6 martie 2013)
Fost profesor de literatură comparată la Universitatea din Bucureşti, Cornelia Comorovski a ţinut, din 1978, cursuri în aceeaşi specialitate, la Universitatea Catolică din Angers, până în 1993 când a fost pensionată cu titlul de profesor emerit, fără să-şi oprească activitatea didactică şi publicistică.
Cu ochii de un verde strălucitor în bătaia soarelui, uşor, foarte uşor peltică, sveltă şi cu o graţie firească, oarecum imperceptibilă dar adâncă – purta aproape întotdeauna un set bleu deschis – culoare ce părea că face parte din fiinţa ei, subliniindu-i personalitatea puternică, nu prin ostentaţie, ci printr-un farmec imaterial, aparte. Doamna Neli nu voia să atragă atenţia asupra ei, dar farmecul său unic, o trăda.
Demersul său didactic izvora din viziunea asupra culturii care pentru dânsa era o formă de viaţă pentru viaţă. Totul venea de la respectul profund pe care-l avea pentru fiinţa umană şi pentru tot ce înseamnă valoare. De aceea, faptul cultural nu putea fi abordat într-un mod formalist, pur teoretic, ca un simplu „obiect de studiu” pentru că, în perceperea lui, mintea şi inima sunt deopotrivă indispensabile.
Semnează o serie de studii introductive ample – în special Erasmus, Huizinga, Erasmus, (1974), apoi ediţia comentată a tragediei lui Shakespeare Hamlet – (1974) şi Literatura Umanismului şi Renaşterii ilustrată în texte – 3 volume / aproximativ 2000 de pagini ( 1972). Oameni sub vremi (2000).
Aprecia în cel mai înalt grad autenticitatea contactului cu opera, iar la examene, dialogul cu studentul era unul existenţial, de la care noi plecam mult îmbogăţiţi.
Viaţă! Adevăr! Iubire! – cuvintele-cheie care, ca nişte stâlpi, exprimă pentru mine tot cee ce este legat de Doamna. Acestea sunt de fapt cele trei dimensiuni ale relaţiei dânsei cu lumea.
Întotdeauna a împărţit ştiinţă şi dragoste: ştiinţă cu dragoste şi dragoste cu ştiinţă
Dr. Ileana Bucurenciu
