5 februarie 1922 – 3 octombrie 1987
Cimitirul Central din Cluj-Napoca, Parcela F nr 121/1
Pentru un discipol loial, un mentor trăiește și dincolo de mărăcinii ce îi sufocă mormântul.
(extras din vol. Shakespeare SONETE În româneşte, cu o prefaţă de Teodor Boşca. Prezentare grafică şi ilustraţii Emil Chendea Ed. Dacia Cluj 1974)
Extras din Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor şi a minnesängerilor – Ed. Dacia – Cluj, 1980
Pe Teodor Boşca ni-l amintim mereu, nu doar în 5 februarie, ziua lui de naştere. Ni-l amintim ca model de dascăl şi expresie a unui spirit literar universal ce te îndeamnă să te cultivi fără încetare.
* Sonetul 19 de W. Shakespeare în traducerea lui Teodor Boșca.
Astăzi, 5 februarie, Profesorul Teodor Boşca ar fi împlinit 97 de ani. S-a stins în 1987, la 65 de ani.
Sufletul lui era împovărat de lipsa libertăţii de exprimare, de constrângerile cenzurii care-l obliga – ca să poată exprima (de pildă, în piesa „Judecata”) idei nepreţuite despre morală şi prietenie sau despre prietenie şi dragoste –să presare contextul cu termeni precum „tovarăş” sau „tractor”.
La acestea s-a adăugat supărarea că a fost silit să iasă la pensie în plină forţă creatoare, când talentul său de dascăl (Conferenţiar dr. la Catedra de Literatură Universală, Facultatea de Filologie din Universitatea Babeş-Bolyai) întrecea orice altă figură contemporană. Nu a „prins” postul de profesor universitar pentru că la vremea aceea, pentru o astfel de poziţie, ar fi trebuit să dovedeşti că eşti „un bun comunist”, stare incompatibilă cu structura şi morala Domnului Boșca.
Cele câteva date pe care le ştiu despre viaţa profesorului-poet-traducător-critic şi dramaturg, Teodor Boşca, nu sunt suficiente ca să încheg o biografie şi nici măcar un curriculum vitae care, oricât de sumar ar fi, cere precizie şi rigoare.
De aceea, rămân în zona aprecierilor subiective, a propriilor impresii neschimbate din anii petrecuţi la facultate. Am înţeles atunci că – prin studiu, cercetare şi încredere în sine – evoluţia profesională a lui Teodor Boşca, s-a înscris pe o traiectorie ascendentă – de la „modestia” mediului familiei în care s-a născut, la o aristocratică prestanţă de intelectual rafinat, sobru şi neclintit în principii şi convingeri nobile.
Pentru noi studenţii, prezenţa lui în Facultatea de Filologie (la Institutul Pedagogic de 3 ani din Cluj şi la Universitatea Babeş-Bolyai din acelaşi oraş) era şansa de a avea modelul viu spre care aspiram – de profesor universitar şi om de cultură – chiar în preajma noastră: la curs, la seminar, la examene ori pe culoarele facultăţii.
Ascultându-l şi privindu-i ţinuta ce părea fără cusur, eram stăpâniţi de admiraţie dar şi de spaima ce-l cuprinde pe studentul a cărui lectură dar mai ales ştiinţă de a o interpreta şi prezenta, urma să fie cântărită de Profesorul pe care-l admiram. Spaima noastră se îndulcea însă, când îl zăream deplasându-se prin Cluj pe motocicleta lui, căci atunci, el părea un om de rând, asemenea nouă.
În această seară, a zilei lui de naştere (5 februarie 1921/ 2018) sperăm să-l răsplătim pentru tot ce „am luat” de la el – de la profesorul-poet-traducător Teodor Boşca, recitind un poem din cele traduse de el în limba română
Din volumul: Shakespeare, Sonete În româneşte, cu o prefaţă de Teodor Boşca. Ed Dacia. Cluj 1974,
Astăzi, 5 februarie 2016, ar fi împlinit 94 de ani. Să ne amintim de el citind sau recitind poezii din volumele publicate :
Shakespeare SONETE (Ed. Dacia, Cluj 1974)
Poezia trubadurilor provensali italieni, portughezi, a truverilor şi a minnesangeriilor (Ed. Dacia Cluj 1980)
Poezia preromantică în Anglia, Franţa, Germania, Italia şi Spania (Ed. Tribuna, 2007)
Astăzi, 5 februarie 2015, TEODOR BOŞCA – profesor şi poet – ar fi împlinit 93 de ani. Să ne gândim la el recitind versuri traduse în română, din cele 3 volume publicate.
Shakespeare Sonetul 77
Oglinda zice că ţi-e vraja ştearsă,
Cadranu-arată timpul tău cum piere;
Pe albe pagini mintea ţi-o revarsă,
Iar tîlcul cărţii gustă-l cum se cere.
Cînd zbîrcituri oglinda-ţi pune-n faţă,
În gîndul tău căscate gropi învie;
Ascunsa taină-a ceasului te-nvaţă
Al vremii mers tiptil spre veşnicie.
Ce nu poate memoria să ţină,
Dă foilor, şi-n ele-ţi vei găsi
Copiii-aduşi de creier la lumină,
Şi-o minte nouă-ţi vei descoperi.
Aste-nsemnări, oricît le-ai reciti,
Sînt de folos şi cartea ţi-or hrăni.
(extras din vol. Shakespeare SONETE În româneşte, cu o prefaţă de Teodor Boşca. Prezentare grafică şi ilustraţii Emil Chendea Ed. Dacia Cluj 1974)
Peire CARDENAL (60)
Aş vrea să-ncep o nouă poezie,
ce-n ziua de judeţ i-o voi rosti
Celui ce din nimic mă plămădi.
Atunci, de-mi va găsi vinovăţie
şi va voi în iad a m-arunca,
voi zice : « Milă, Doamne: nu aşa!
Rea lume anii mei i-a chinuit,
de cel viclean fă dar să fiu ferit!»
(extras din vol. Poezia trubadurilor provensali italieni, portughezi, a truverilor şi a minnesangeriilor în versiune originală şi în traducerea lui Teodor Boşca . Ed. Dacia Cluj 1980)
CHENIER :Tînăra captivă
Gingaşul spic se coace, iar coasa nu-l doboară;
La strugure nu-i pasă de teasc, şi peste vară
Bea roua proaspătă din zori.
Iar eu, ca el suavă, la fel încîntătoare,
Oricît mi-e plin prezentul de nori şi-ameninţare,
eu încă nu doresc să mor !
extras din vol. Poezia preromantică în Anglia, franţa, Germania, Italia şi Spania
Antologie poliglotă, traduceri, cuvînt înainte, prezentări şi note de Teodor Boşca. Ed Tribuna 2007
Teodor Boşca făcuse dovada talentului său, a măiestriei sale poetice, prin publicarea de-a lungul timpului, în revistele literare din Cluj, a diferitelor poezii traduse din autori străini.
Sonetele lui Shakespeare aşteptau de multă vreme să fie publicate în volum.
Într-o vară mi-a povestit că un coleg de-al său de la Universitatea Bucureşti (al cărui nume nu-l voi dezvălui acum) a venit la Cluj, să discute în ce condiţii îl va ajuta să publice la Bucureşti, Sonetele. Gazda (Teodor Boşca), l-a invitat pe musafir la un restaurant iar acolo, musafirul i-a făcut următoarea ofertă: îi asigură publicarea volumului cu condiţia să semneze împreună traducerea sonetelor şi, evident, să împartă câştigurile. Teodor Boşca a respins oferta şi a rămas încă o bună vreme cu manuscrisul în sertar, până la preluarea lui de către Editura Dacia din Cluj.
Vorbind despre această carte – pe care mi-a oferit-o cu o dedicaţie extrem de preţioasă pentru mine, l-am întrebat care este sonetul lui preferat. Mi-a răspuns: „cel din mijloc”.
