În 5 februarie 2013, Teodor Boşca ar fi împlinit 91 de ani şi, cu siguranţă, ar fi împlinit toate proiectele literare pe care le avea “în şantier” – cum spunea el.

Pe Profesorul Teodor Boşca l-am văzut prima oară în 1961; făcea parte din comisia de admitere, la IP3 Cluj, Facultatea de Franceză-Română unde aveam să devin studentă.

Aici l-am avut profesor de limba latină şi franceză; mai apoi, la Universitatea Babeş-Bolyai profesor de limba engleză, italiană, literatură universală.

Ştiu că mai preda spaniola, portugheza, germana; ştia greacă, provensală şi vorbea curent limba maghiară.

Teodor Boşca a făcut dovada talentului său poetic prin traducerea Sonetelor lui Shakespeare, a Poeziei trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor şi a minnesängerilor, a Poeziei preromantice din Anglia, Franţa, Germania, Italia şi Spania.

Îl consider, alături de alţi discipoli ai lui, un model de dascăl şi un poet remarcabil.